Paul Vinicius



din volumul Studiu de bărbat,
Editura Muzeul literaturii române 2002

 

cine mă citește (chiar) nu știe ce face
refăcându-și astfel viața -
imn ridicat cititorului perfect

adevăratul meu cititor
(senzitivul - vreau să spun)
este femeia deșelată de bucătărie -
mai exact: gospodina
nevasta
târfa (legală a) sărbătorilor legale
mama non profit cu bărbatul de unică folosință
contabila tăcută a absențelor masculului în floare
cea care își poartă crucea la nesfârșit
între gât și bucătărie
bucătărie și baie
între piață și viață
somnifere și somn
între greață
ea
contribuabila facturii de electricitate
amanta singurătății în patru labe
când el -
bărbatul -
își revarsă excedentul asupra oportunităților din jur.
în definitiv:
femeia -
ieșită din propria (ei) nădușeală
(gospodărească)
mai ceva decât afrodita
mai adevărată decât o phoenix
ea - care
odată extrasă dintre leuștean
căței de usturoi
și conopidă
dintre olfactiv și diafan
din lumea perisabilă
dar îmbujorată
a cratițelor aburinde
se tolănește pe canapeaua dolofană din sufragerie
alături de volumul meu cu versuri încă fierbinți
pe care le palpează
(înfrigurată)
până la ultimele lor consecințe
pe care le mâgâie cu ochii ei adânci
dar cuminți
dând naștere la oftaturi inimaginabile
și pline de vii
satisfacții
intelectuale.

pentru ea îmi răsucesc eu metabolismul creator.
pentru ea
întâmplările vieții mele
nu sunt decât magazia cu piese de schimb
pentru o viață
de rezervă.
pentru ea poezia mea nu e decât butelia de oxigen
(de fapt: îngerul ei păzitor
care i-a lăsat pe umeri
mici
mușcături
de dragoste -
bonuri de cartelă)
pentru
ziua următoare.


Paul Vinicius