Iana Maravis

 

PAUL VERLAINE - Virago
(
Femmes - Oeuvres libres, "...en vers magnificents
qu'un sot s'en vexe...")

versiune în lb. română de Iana Maravis

 

Gusturi regești

Nu prețuia parfumul, regele Ludovic.
Și mie, crai, îmi pare că nu-i bun de nimic.
Ce rost au în iubire, sticluțe, săculeți,
Când, singur, știe corpul s-arunce cu săgeți?
Aici e tot secretul de pot să mă excit;
Priceperea, dorința din mine-au prețuit
Că, dezgolită, carnea, mai abitir se cere
Când dă-n vileag vigoarea aromelor pubere,
Ori zațul fin și rânced al vârstei împlinite.
Mă dau în vânt - în ciuda moralei ipocrite -
După, să zic, acele arcane-ale mirării
Prin care are trupul, în taina-mpreunării,
Cu-atâta har și farmec, puteri de-a emana
La simpla mângâiere, părelnică abia.
Iar când îmi las în perini mirosul să se culce
Cu simțurile toate, sleite și năuce,
Când ochii mei cu-atâta-nțeles dau a se stinge
Pe-un chip care-n visare uitarea și-o învinge
Simt încleștarea toată-a picioarelor pe-o cută-a
Jilavelor cearșafuri, cum iarăși se sărută
Și lenea voluptuoasă în care zac îmi lasă
Un gust de omenire de care nu le pasă
Chiar tuturor, dar bun să crezi că-i de mâncare.
De ce mi-aș lua de-aiurea vreun cine știe care
Venin cules din ierburi sau hoit dobitocesc
Ca să-ți ajung la suflet și capul să-ți sucesc?
Când corpul meu distilă, plăcerilor temei,
Esența frumuseții: mirosul cum îl vrei.

 

Iana Maravis