Dan Iancu

 

Scrisori către a

 

5.

tata are cancer.

ana are mere. nu are dec ît două. tata are doar unul. nu știu de ce dar asta mi-a venit în cap cînd scrisesem sor-mii de veste. încerc să desfac înțelesuri și-mi dau seama că aproape nu merită. sunt parcă mai singur. să nu-ți închipui cumva că încep un portret. nu știu să scriu portrete. e oricum un soi de efuziune pe care nu mi-o pot îngădui. scriu oarecum contra mea. nu sunt decît cîteva minute după ce am aflat și vreau să rețin starea. nu e o vană punere în scenă a unor trăiri a unei drame. doar neputință și încercare de măsurare a simplei dispariții. singurul lucru care mă macină e că nu i-am făcut vreodată o fotografie. nu știu de ce mă tot gîndesc de cîteva luni la asta. remușcare? poate. nu stau acum să definesc. încerc doar să descriu alb pe cît se poate tremurul și imposibilitatea. împart bani, scriu mesaje, fac pronosticuri și cam atît. totuși cuvinte. ce are a face asta cu literatura? nimic.


Dan Iancu