Liviu Nanu

Microsoft Romania
 

șotron

erau zilele un fel de careuri pe-asfalt
iar eu săream doar în cele cu soț

mă credeam mai frumos
mai deștept
mai înalt
mai cu moț...

pînă cînd mi-a căzut lozul cîștigător
și nu știam ce pot face cu el
ce tristețe. țopăitul într-un picior
nu-mi folosea defel

las altora loteria
eu am să brevetez în final
un sistem de sărit
în zile impare
sau voi reveni la mersul
banal
în două picioare

 

superstiție

aflasem că enunțarea
unui cuvânt poate avea
putere creatoare

așa că

de la o vreme ne feream
să rostim
mamă, fereastră, cer
iubire, floare
sau
moarte
ne temeam să ne spunem pe nume
sau într-un fel
aparte
tu mă chemai tu
eu te strigam tu
așa cum unii își spun
iepuraș, pisoiaș,
dovlecel

stabilisem un cod de semnale
fiecare sentiment avea firesc
un semn
tu suflai în petale eu spuneam
te iubesc
prin bătăi repetate
în lemn

 

Liviu Nanu