Dan Iancu

 

tata doar fotografii
(2)

Microsoft Romania
 


mi se par timpurile
niște piei necurățate de carne
puțind a imagini rămase
așchii sub unghiile zilelor de după
numărători
bile de lemn zornăind în dreapta Tatălui
de-a stînga e doar gardul prefabricat
iarbă cît încape

mă gîndesc să-i pun un prun la cap să-i țină oasele moi de-a lungul uitării ce va să ne vină. mama numără pachete, douăsprezece să fie, japoneze pate de ficat, o felie de cozonac. coliva unu la unu, cîtă nucă atîta dulceață, doar grîul pisat ușor ca lupta lui cu nimeni. s-a prăpădit înainte de vreme cînd nu mai pricepea nimic din schimbare. i-a golit ființa de însemnele creșterii. steagurile nu mai însemnau mare lucru. nici mărimile. peste parc stătea o jigodie un fost o mărime tăcută ca un borman de circ. l-am văzut cum se uita la el și se lumina la față. i-am spus cît scuipat ar fi fost de ajuns. îmi dădea dreptate cu frică și iar bea trei zile vin dres cu zaharină, o minune de băutură naturală.

îi trecusem mâna pe deasupra
ochilor și oglinda peste buze
peste fața de care uitase
agățîndu-se de aer

 

Dan Iancu