Cătălin Gavriliu

Ențu
(VIII, 1)

Microsoft Romania
 

1.

Corigenții la Română fuseseră programați să-și susțină ultimul cuvînt la o oră bizară, șase seara, cînd autonomia liceului considera minim inconfortul termic al lunii august.

Ențu îl căută din ochi pe Albu, dar nu-l află decît atunci cînd un șuierat admirativ vesti sosirea unei personalități. Din duba Poliției coborî, cu cătușe la mîini, cel așteptat. Maică-sa îi dădu un pix și-un carnețel și îl binecuvîntă. În urmă cu trei ani, la examenul de capacitate făcuse același gest, într-un context similar, și băiatul ei reușise al treilea. Atunci Albu stătuse trei luni la corecție fiindcă tîlhărise o fată, pe la unu noaptea, cînd aia se întoarcea de la discotecă și-o apucase cheful de a vorbi la celular. Nu numai că i-au cumpărat ai lui telefon, dar s-au împrumutat și pentru computer, la sfatul psihologului, vădită fiind înclinația copilului spre high-tech. Colegii lui de dormitor îi făcuseră cadou, la despărțire, o salbă de chei cu care să poată sparge cît mai multe coduri informatice. Și acum era tuns chilug, în zeghe și arborînd același surîs de învingătorr. N-avea însă guler alb - deși furase ca-n codru din magazinele virtuale-, ci mînjit de droguri.

Pentru o clipă, Ențu crezuse că serviciul de hakerisaj al Primăriei îl dibuise, după ce spărsese site-ul candidatului-primar în exercițiu, modificîndu-i autobiografia în manieră Cațavencu. Trecuseră însă trei luni de cînd Albu îi mărturisise năzbîtia...

Fu însă imediat informat de-un coleg de ce ajunsese olimpicul la pîrnaie.

Deși mai avea un singur an pînă la absolvire, Ențu admise că nu cunoștea defel subteranele vieții de liceu. Din cauza Lidiei nu putea să vadă TOTUL, pierduse TOTUL...

Își pipăi încă o dată cuțitul și se jură să nu rateze și a treia întîlnire cu ea din acea zi, la spectacol.



Cătălin Gavriliu