Bianca Marcovici

Microsoft Romania
 

Îmi vrei mereu binele

E o aparență preluată din

insectarul tău
binele diluat al prieteniei.
pare

forțat de ceva neștiut de mine
jocul.
iritarea din ambigue cuvinte,
pătratul rădăcinii scoase din radicalul amorf.

Minunea s-a întâmplat
între noi


nu vreau să-i alterez
esența, parfumul,
cochetăria de a ne simți
împreună, casa cuvântului.

 

aspiratorul

nu înghite numai praful de sub canapele,
riscul celui care caută
pe dedesubturi de vise -
riscul de a te căuta
în fostele tale replieri de cuvânt -
Dar să trec la adevărata dragoste,
mi-a secerat anii:
tuberozele noastre și florile de cactus
rămase acolo în balconul tinereții din Iașul cărunt...


Doar te-am iubit mereu


Te-am iubit dincolo de impresia lasată de diverși
Chiar "diverși" pătrunși prin frauda
anotimpurilor vivaldiene
în clipe comunicative.
să-mi dovedesc mai apoi greșeala


"eu țin la tine nu cum ții tu..."
adică cum, făt frumos cel gras
îmi aruncă nada cuvântului...!

 

să mă recunosc, măști de împrumut


divizorul comun al nostalgiei
nu se extrage din poetul ideal


e nevoie să nu-mi răspunzi


lasă lucrurile neîncepute.


  ***  

mă copleșești,
întodeauna mă copleșești
cu exotismul tău

dacă n-aș ști că te prefaci
da, te prefaci în muza poeziei
te aluneci între coapsele mele doar
să mă simți în gândul amețitor
doar sa-ți reverși speranța de a te înmuguri cu mine
cînd îți lipsești din tine
parca n-ai fi fugărit de aștii nu vezi nimic nimic
ești orbit de tine.


Bianca Marcovici