Cătălin Gavriliu

Ențu
(VII, 3)

Microsoft Romania
 

3.

Se trezea uneori dialogînd cu el și, cu cît înainta în vîrstă și percepea mai bine realitățile sociale, cu atît mai ușor găsea în acele conversații cheia dilemelor sale. Pe nesimțite, verișorul ajunsese din rai în Canada și-i trimitea vorbă că e bine și că o așteaptă și pe ea acolo unde nu-s nici țigani, nici cîini vagabonzi, nici pornografie la televizor.

Într-o bună zi, abia întoarsă fiind de la mormîntul familiei, i se întîmplă ceva ciudat: primi un e-mail tocmai din Toronto, de la un anume Andrew, care a dat peste site-ul ei. Ca orice orfan, Lidia atîrnase de peretele Înternet o fotografie de-a mamei sale, din liceu, însoțită de scurte date biografice. Așa înțelegea ea să se joace cu lucrurile rămase de la părintele dispărut. Ăla i-a povestit - într-o scrisoare comercială care făcea exces de confesiuni, de dragul personalizării - cum a reușit el să scape de facultate. Nu terminase de inventariat fetele din cimitirul virtual. Venise toamna, și abia de începuse partea mai noroioasă a aleilor est-europene. Nu voia să piardă nici un chip frumos. Nopțile de invocare i se păreau suportabile în compania lor. I-a zis că are o mamă simpatică. Trebuia să depășească empirismul care îl făcuse cunoscut doar în cercul restrîns de prieteni. Primea puțini bani pentru serviciile astea, dar suficienți ca să-și pună întrebarea la ce bun studiile superioare. A picat rău, prin urmare, începutul anului universitar. Cercetarea de piață pe care o efectua "în cizme de cauciuc" era mai importantă decît cursul inaugural. Simțea că are marketingul în sînge. Totuși, ca să-l vadă student ai lui cheltuiseră mașini și proprietăți. L-au înțeles pînă la urmă, deoarece aveau și ei o Joană care le murise demult. S-au mulțumit cu veștile dinspre ea. "Numele acelea, din partea greu accesibilă a cimitirului, mi-au completat baza de date, astfel că, la puțină vreme după aceea, am demarat o afacere prosperă", continuă Andrew. A început prin a suma la rudele celor duși, întrebîndu-le dacă nu le-ar interesa să comunice cu ei prin intermediul lui. "Am folosit și arme din arsenalul de promovare a serviciilor prin Internet și de telefonie mobilă". Colegii lui din amfiteatre abia reușeau să înțeleagă pe ce tărîmuri calcă, în vreme ce el făcuse deja programări pe două luni înainte la cabinetul de spiritism.

Lidia acceptă să intre în joc și îi răspunse - emoționată, căci pentru întîia oară mama ei vorbea prin degetele sale: "Să știi că și ai mei, în urmă cu 20 de ani, au făcut sacrificii ca să mă vadă la Engleză. Cred că te-aș fi privit și eu cu invidie, în locul colegilor tăi fiind. Adică eu îmi rod coatele aici și-i ascult pe tîmpiții ăștia de profesori, iar el, șarlatanul..."

Se împrieteniră, în ciuda stilului lui administrativ, care o împiedica pe Lidia să uite că boala o surprinsese pe maică-sa cu lucrarea despre limbajul de lemn al îndrăgostiților bine structurat în minte - după cum lăsa să se înțeleagă un jurnal de-al ei.

Cînd văzu că Andrew persistă în a o considera proastă, cerîndu-i cinci dolari pentru vești de la mămică, i-a scris: "Te las să spui ce vrei tu din flirtul nostru. Semnez orice. Poate găsesc totuși o cale să-i transmit fiicei mele că nu mă mai interesează nimic. Sunt bine, dragul meu soț, nu mai da banii degeaba", ceea ce nu-l împiedică pe Andrew s-o mențină în baza lui de date. Ba a și sunat-o odată, tot pentru a o întreba dacă nu-i este dor de mama, dar Lidia nu l-a repezit, deoarece se îndrăgostise între timp de el. După ce au vorbit la telefon, compunerea unui cîntec folk i s-a părut a fi cel mai simplu mijloc de a reface vasul de cristal în care Andy îi aruncase firmituri de viața, ajuns o grămăjoara de țăndări sub pernă din cauza goanei lui după profit. Și-a fixat chitara pe genunchi, dar n-a fost în stare de nimic notabil.

Cătălin Gavriliu