Bianca Marcovici

Microsoft Romania
 

poeme

Îți dădusem o șansă
plimbându-mă prin viața ta
vroiam să-ți respir ambianța să te culeg din florile împăcării
să te strâng în brațe
precum un copil nou născut
uneori simțămintele depășesc Arcul de Triumf și
tot ce năpârlește-n găoacea liniștii
dar să trec la subiectul fericirii
e ca și cum ne îndrăgostim de lumină
îți accelerezi alergarea să treci pragul cîștigătorului.
sfârșitul începutului.

*

mă gândesc să nu îndeplinesc planul luna asta.
goală de remușcări
să nu-mi fac sînge rău nefăcînd față intemperiilor curgătoare
dar nici tu nu-mi întinzi mâna de frica răspunderii colective
mă înălbesc în cuvinte. resemnându-mă în apusul de soare
ploile torențiale mi-au șters drumul de frunze uscate
pagina arată ca o frunză iar lacrima mă îmbată de răcoare
fără putință lucrurile se îndepărtează.
estomparea imaginilor redublarea lor șochează.
ai vrut-o

papagalul

Am primit mesajul tău prin papagalul croncănitor
Dați-mi timp îmi spui, dați-mi o gură de aer inspirativ
Privind prin lentilele pestrițe neșterse de tivul unei blonde
Uitându-ți vechile mesaje rău mâncate de întorsături betege
și servile în casa-mi
căutător de fizice impresii atât de sterile lenea cuvântului
decorticare necesară.

Dar atunci erau alte vremuri
Exoticul meu te inspira. dragonul - semnul meu -
prin focul exactității nelegate

Cînd ai pierdut la roata norocului
Neluminate clipe te-au primit în brațe
Ierusalimul meu te va arde cu tot cu penele rărite
Atât de colorate - stridențe afișe - de neluat în seamă
n-asculta gaițele, am nevoie de tine ca de aer.
Să nu încerci
Să nu.

 

Bianca Marcovici