Dan Iancu

 

Scrisori către a

Microsoft Romania
 

nu iubirea te sperie, n-are cum, nici macar formele usoare de zimbit. inteleg prost semnalele. imi spuneai de fecioara cu scorpion fara sa te astepti la o astfel de reactie. nu flirtez decit rareori si atunci cu un soi de speranță că broasca se transformă în prințesă. alegere eronata. poate ar fi mai simplu să fac din cînd în cînd escapade, sexul ca sport. din păcate nu mi se scoală. altfel explodez continuu (sic!) si limitele sunt peste masura suportabilului. e ca si cum ai vrea sa faci dragoste cu o bomba atomica. orgasmul atomic. uneori e obositor (cazul fericit), de cele mai multe ori infricosator. in plus mai si tropai.

o asteptam ore intregi in fata blocului pentru că o iubeam.

mergeam cu ea pe strada si-i strigam cit de mult o iubesc.

alergam iarna in parc in miez de noapte spunindu-i sa ramina ca o voi iubi. (corectură poetică cu trei timpi. dacă aș fi exact e o labă de text, dar vezi ce va urma).

oricum e o argumentatie imbecila. si? marea furioasa e frumoasa doar in poze. si nu oricum. mai e lumina, nuante, forta. deznadejde nu. e o distanta oarecare intre o scrisoare fulminanta si sa-ti iei un uragan coleg de camera. dacă vei întreba toată lumea vrea liniște. măcar de la un anumit moment încolo. literatura poate fi oricum sau e doar bună și proastă. viata nu. povestile suna bine. te vad cum faci ochii mari a mirare. eu insailez usor ironic unde nu este in fapt nici-o ironie, nu am obiceiul să fac mișto de mine decît în aparență.

e doar senzatia aia care te stringe si-ti transmite ca finalul e continuu. nu moartea e problema, ci intensitatea mortii prelungita ani intregi. ti-as fi smuls bluza rosie in circiuma goala si te-as fi coplesit cu mingiieri sarutari cuprinderi si ne-am fi facut dragoste. cit de mult se poate. nu am cum sa ma supar pe tine ca nu ma iubesti. nu am cum.

nici pe ăia de-mi povestesc aberatii despre bostonmylove. nu am scris un ghid de calatorie si nici orasul in sine nu era decit pretextul unei personificari angoasante. doar pentru mine. pentru ei ar fi trebuit sa fie o descalecare a lui isus in dragoste. sună plat și neverosimil. nu are legătură cu hiroshima, mon amour decît o oarecare pastișă a titlului. diferența vine în unire. orasul era doar purgatoriul. m-a macinat cit de frumos si linistit era. eu imi smulgeam carnea alcoolizam cu vagabonții pe trotuare în miez de zi si el era primavaratec. strazi cu magnolii si alcoolul care-mi tisnea din cuvinte. in zece luni am trait pentru citeva vieti.

atunci sa vin sa-ti spun cum e o crucificare continua? mai bine scriu. despre obsesia tinderii catre continuu. nici nu-l percepem. nu suntem in esenta o continuitate. nici clipa asta in care omor tastele cu violenta nu e continua. rastignirea discreta respinsa de bunul simt. esti atit de frumoasa si nu o pot spune decit in cuvinte. cuante de inteles formalizat. in stomac mi se pune durerea si n-as mai pleca. in camera asta unde scriu toate sunt la locul lor. nimic nu explodeaza si eu ma desir pe pereti sa te cuprind. toate în aparenta ploaie de toamna iarnă de început de mileniu.


Dan Iancu