Bianca Marcovici

Microsoft Romania
 

***

omul bun s-a ascuns după deget
se făcea că interesul publicitar
se apropia de buzunarul minții
se făcea că înțelegerea se distra cu lacrimi de crocodil


atunci mireasa lui și-a luat tălpășița
nerecunoscîndu-i chipul
avea nevoie de altul reproiectat


l-a căutat după un timp
se tupilase în balconul cu rufe-ntinse de vis-a-vis
culori pastelate, rugina scursă... ghivece cu flori uscate
toate-l reproiectau
afară ningea cu fulgi mari
iar rufele înghețate ale familiei nevoiașe
au devenit patru steaguri scorțoase viu colorate.
n-am putut flutura nici unul din ele
sa-i aminesc că, poate
odată
ne-am dorit același poem al confuziilor
pipăindu-ne orizontul
n-am locuit vreodată în zările comune.

Te-am recunoscut din cuvânt!

 

"și tu de tine"

dacă-aș încerca să-mi păstrez intimitatea
să n-o divulg
dacă-aș marginaliza afecțiunile rigide
ale paloșului de deasupra capului meu
pierdut în hîrțoage funeste
dacă m-aș coborî până la sufletul tău
să ți-l recuceresc doar prin cuvinte
mai puțin efemere
ca un râu de munte purificat
prin băutul din palmele tale
dacă mi-aș șterge inima
de rasuflarea ta, doar o clipă
patrunsă
ai renaște odată cu mine,
te-ai sfârși în mine,
într-un poem al morții
de despărțirea norilor.

Bianca Marcovici