Cristina Hasse

 

Poem nihilist

Microsoft Romania
 



 

poemul pe care-l scriu nu e cântec de dragoste
la marginea mării, sub clar de lună,
nu-i despre stele sori și comete,
despre aventuri în iarbă
sau cu iarbă;

nu-i despre vitejia unor cavaleri luptători cu morile de vânt,
nici despre războaie încă neîncepute;
nu e despre inscripții pe pahare, pe uși, pe inele
sau pe pereți de peșteră;

nu plânge zborul cocostârcilor spre alte meleaguri
sau nevenirea primăverii în mijloc de martie;

nu este rugă cu lacrimi fierbinți, nici incantație sobră,
nu-i despre îngeri și Rai;

nu-și plânge de milă cerșind mângâiere,
nu-și linge rănile
și nu-și pune versuri în gips;

nu pizmuiește controlori RATB
nici babe care se plimbă cu tramvaiu'... până la piață,
nu înjură gropile din asfalt
și nu își face pomană.

acest poem nu bea cafea, nu fumează
și nu caută nod în papură.

acest poem nu e despre nimic.



Cristina Hasse