Dan Iancu

 

Scrisori către a

Microsoft Romania
 




8.

e un frig din ăla stătut iar afară urlă niște copchii-tineri-adolescenți-tinși care nu fac gripă așa cum nu mă mai vindec eu de toate boalele și nu slabesc peste noapte cînd nu mai dorm doar citesc să nu mă gîndesc ca boul că ai putea veni în miez de nesomn uite-așa ca să-mi faci o surpriză să bei vinul ăla la care mă uit ca după curul tău rotunjit cum m-a luat chicotul la chiloții cumniți mai ales la fundiță și tricoul alb și pielea ah pielea poetului din parc of doamne mă vaiet ca o babă chioară desigur chioară ce dracu suntem în plină campanie de lene dar nu-s departe stau agațat de gardul zîmbetului tău întinsă cu picioarele strînse după ce te-am lins și aș fi făcut-o încă o mie de ani așa de mult îmi placea gustul tău de limpede și cum te răsuceai și mor de oftica haha ar fi multe de spus despre cum am echipat orice final cu cel puțin o pălărie de zile îmbîcsite de alcool că mă ia nepriceperea de mînă și mă face muci de nu pot distinge un gînd de un gainaț de pasere maiastră vorba unui distins autor mă rog un pic de modificare ca pișatul de fată mare auriu și zglobiu mă rog și mă rog și-mi vine să iau glasu-ți cînd spui hai mă să-l fac pernă și să dorm mult și să mă scol sanatos tun neruginit și în stare de funcționare că mi-e așa de groază că nu te simți bine cu mine cu tine cu gurile pline și asta mă omoară cu zile visai de exemplu să-ți spun numai unul din visele groazei că eram în baie în cadă și-mi tăiam pula care tot creștea umplusem albul emailat cu puțe nici sînge nu striga peste alb doar lipitorile alea negre zăceau acolo și mă uitam ca boul la ele cum se uita rața la internet curca-n lemne eu la minunea de țîțe de miroseau delicat a înserare și uite-așa mă sufocă dorul de tine și te astept pîna pe la două din noapte cînd mă dumiresc ca nu ai să vii totuși așa tam nesam fără vreun telefon de pregătire să mă prinzi cu cine știe ce vis să mă iei în brate să mă alinti ca pe un orfan handicapat de ț ani să-l uzi pe gură cu apa pizdei tale și să-l faci să traiască poate merită că scrie frumos mă laud dar știu că scriu foarte frumos fără să fac pe nebunul fără să ies la înaintare cu înjurături dans din buric fripturisme marșuri reclame marketing și nici macăr un dumicat de vorbă în care cred că-i cuvintul ăla care ființează cu toată bucuria și traiește într-o veselie chit că e vulgar-neelegant-gratuit-inabil cum ar zice criticul care are alergii la în special la diverse la anumite lucruri pesemne că dacă-l întrebi nu a dat limbi și nu a facut labă dară a futut ceva de speriat neicusorule și coaiele domnița mea mă-nțeledzi îmi țiue urechile cînd taman înjositorul amor oral la mioritici e de o tandrețe inegalabilă între doi care mănîncă dimineața la prînz și seara iubire pe pîine chiar făr' de pîine că-s la dietă eu nu am futut cu răboj de dat amicilor la bere dacă poți să-ți închipui una ca asta iar a spune c-am făcut dragoste e la fel de tîmpit cum e a face sex a face chiftele mama ei de limbă căci mor să te sarut și mor al dracului să fiu dacă nu

aici s-ar cuveni oarece rectificări și luări de poziții, dar iar o să alunec spre ludicul cu care vorbeam acum cîteva zile cu un prieten, pentru că nu mi se pare ludicul îndeajuns pentru a rupe gura cititorului a-l lăsa mască și oricum cine stă și-și gîndește închipuie construiește cititorul. nu sunt nici la revistă, nici la vreo slujbă, unde să iau în considerare soiul acesta de factor de risc. orice ai spune scrisul e un risc de care nu poți să scapi după cum îți tună. ori stă cumva amorțit și trebuie să vină cineva să te zgîlțîie ca pe-o sticlă, ori scapă cumva el de tine cînd nici n u-ți propui și nici nu ai vrea sau poate totuși vrei. dintr-o dată totul se limpezește, înțelesurile sunt simple și nu au conotații, lucrurile sunt la locul lor încetățenit de societatea de consum, vorbele sunt oarecari nu stai ca bezmeticul un an după o foaie ca să dormi liniștit pe volum. de fapt ți se rupe de cuvinte și poți să spui orice fără să te doară exactitatea nuanței ce se cuvine. nu-i nici măcar vesel, pur și simplu există un alt soi de percepție a frazei în care nu mai e vorba de frumusețea ei, implicație secundară oricum, ci de faptul de a sta pe picioare a viețui independent de tine, dar cu ființa ta strîmbă în ea. iar toate astea pur și simplu dispar fără să simți vreun regret.

e ca și cum te-ai trezi fără frămîntări, fără îndoieli și fără să iubești.


Dan Iancu