Paul Vinicius



din volumul Studiu de bărbat,
Editura Muzeul literaturii române 2002

 

te-am iertat de mult.
acum numai aerul îmi mai vorbește despre tine
numai tremurul verde al lacului între maluri
numai atelierul acesta precum o inimă strâmtă și prăfuită
cu o tăietură dreptunghiulară mai albă
mai părăsită de sânge
pe peretele din dreapta
ca o fostă fereastră
ca o privire zidită
ca o gură amuțită pe veci:
locul unde stătuse
de unde mă privea
de unde îmi vorbea
cu glasul ei otrăvit
femeia-scorpion;
același venin cu care
acum
îți vorbește
doar ție.

dorința secretă de a figura
în dicționare
la litera s

sunt un tip intravilan și extravertit
un vărsător cu viitorul în retrovizor
și cu trecutul în trecut.
aparțin regnului proaspăt dispărut
am un ochi verde
iar celălalt serios de căprui
figurez în dicționare la litera v
și abia aștept să mă întrebați
cum mă simt -
fiindcă am să vă răspund:
vag
vagabond
vacant;

deși
la o adică
aș fi dat orice
și cu mult mai mult decât ați fi putut căra
numai să mă întrebați
cum
aș dori
să mă simt -
ca să pot să răspund:
super
superb
superfluu
(ca un parfum de femeie).


Paul Vinicius