Nicodim Balosin


Gothic

 

cer albastru

respirat și adorat, de iubite
nesfârșite forme de iubite
încep să dispară unele după altele,
întristat și discreditat de urâtul din mine
îmi ascund zilele de viitor răsfățat,
în parcul din spate de cetate
întâlnesc monstre de iubire
grăbit pas spre casă,
patul nopții ne așteaptă .

vitro...

în ger injecta onestitate
sadic, da încerc,
probleme, sau ceva special
în fiecare zi,
acesta este drumul meu
om fără idei și locuri
unde trupul tău nu a fost decât,
o imagine ilogică, emoție alergată,
în noi direcții,
brotăcel eter insomniac
satul în balta nechemată cântă
la jocul lor soldații blestemați
nechează,
ei își ucid rivalii, retrograd
aceasta este întrebarea
am dreptul să ucid ?
sau voi admira moartea mea
în tăcere...

 

Nicodim Balosin