Mugur Grosu

Grosso Modo


mincinos / III

 

2. Edith


În acea zi s-a născut. N-a fost o naștere dureroasă. Oare pot să spun naștere? Cred că da, cred că da, deși atunci îmi păru un avort. A ieșit din ciocnirea cu doi masculi din CN-PSD: cu președintele executiv - în budă și cu șoferul - la întoarcerea în birou. Încă sub șocul misterioaselor mesaje din WC, pe când ronțăiam la virtuțile lor premonitorii, era să-mi sparg fața în ușa 38. Cornel, șoferul, ieșise ca din pușcă: primise o misiune, așa că nici nu se mai osteni să se scuze, să mă salute. Era o boală la ETCE (Echipa Tehnică de Campanie Electorală). Se freca menta ore, zile în șir, iar când apărea un job toți se cocoșau de așa importanță. Despre asta era vorba aici: respiram, fumam, monitorizam, căcam și emanam importanță. A noastră, a celorlalți, a cuiva, a ceva, a situației și ecuației, a momentelor și procentelor... Mereu ceva de-adunat, de-mpărțit, de boldat, nuanțat, îngroșat, mistificat, atenuat, evidențiat, diminuat, camuflat, minimizat, subliniat. Euforia nimicului - în toată splendoarea sa.

Cine-i ăsta? Al lui Agathon. Și ce învârte? E la Biroul de presă. Oh, importanți și ăștia. Jobul era important. Noi vopseam gardul, pentru ca-n spate să poată picoti liniștiți, pe post de leoparzi, niște pisici balonate, din care curgeau paie și molii.

Puteai să-ți dai seama de creșterea sau descreșterea cuiva în partid după mișcarea birourilor: cam la două luni se-ntâmpla o rotire de mobile. Mici seisme și bătălii intestine care mutau mobila pe scările Consiliului Național: așa aflai cine-i alpinist iscusit și cine-a luat-o la vale, cine-a călcat într-o balegă și cine-a câștigat găinațul, cine-a tras un pârț și cine l-a revendicat. După cum îți sălta biroul pe creasta valului se îndoiau sau crăpau spinările unui întreg aparat de partid. La bufet, cârnații se puteau înmulți subit în platou; mașina de serviciu te putea lepăda oricând în ploaie, din economie de benzină: alții știau înaintea ta dacă "urci" sau "cobori".... Dacă "omul tău" a prins liftul sau a luat-o pe scări.. Când Dan Matei-Agathon fu mutat în fundul culoarului, era clar că se-ntâmpla ceva. Nu chiar o dizgrație, pentru că rămăsese la primul etaj. Aici erau grangurii. Aici se născu și Edith: printre granguri.

Am intrat în birou și m-am lăsat să cad în scaun. Zi goală. Luke, șeful Bp, ciuruia niște pixeli: juca Hitman 2. Dau să verific fluxul de știri și văd, la baza ecranului, o fereastră ciudată. Jump! Cineva umblase pe-aici cât lipsisem, și-o uitase deschisă. Ups. Un chat erotic. Cornel. Își făcuse-un profil pe-un site de randevuuri și ciripise cu o puicuță. Citesc nițel. Cam plictisitor, cam stupid. Închid. Apoi beculețul... Ce-ar fi............

Așa se născu Edith.

Mugur Grosu