Alexandra Diaconu


(lui adrian, în urma căruia prea multe    
zile-au trecut și-au crescut oceanele...)    

canada

 

25.

dar zilele-astea nu-i deloc o plăcere să trăiești cu nenorocirea suflându-ți rece în ceafă. inconștiența sufletului mi-o doream, măcar pentru un timp, la fel de egoist cu noi. să nu mă-ntrebe nimeni, de nimic să nu-mi mai amintesc.

și după ce vei fi plecat, cine știe pentru ce motiv, nu voi putea plînge-ndeajuns de tare. să m-auzi, în urma ta un răcnet să te-oprească, să te cheme-napoi.

mi-a rămas liniștea pentru-a mă conversa cu ea în fiecare seară, ce-ai mai făcut azi iubirea mea, mă-ntreabă ea, azi n-am mai plîns după el, am mai învățat o răutate de-a oamenilor.

Alexandra Diaconu