Paul Vinicius



din volumul Studiu de bărbat,
Editura Muzeul literaturii române 2002

Microsoft Romania
 

două lune pline
au trecut peste mine
în absența ta

nu voi înțelege niciodată
nici cum ai izbutit
nici cât de ușor ți-a venit
să devii tu
după ce atâta vreme
ai fost eu.
pe când eu
(deși ești departe)
continuu și acum să îți cumpăr temperatură
friguri verzi
frunze galbene
pentru toamna care va urma;
pe când eu
continuu și acum să te cultiv în trupul meu
ca pe un cancer aurifer
aducător de posteritate.

pe când eu
(doamne dumnezeule)
cât de puțin rămân al meu
atunci când iubesc
cât de puțin rămâne din mine
în acest parc de distracții
numit lume.

parcul prin care am trecut mi-a furat
frunze galbene din buzunare

octombrie și palid
pe străzi
prin parcuri
la hipodromul întrecerii cu uitarea;

(doar ropotul calului îl întrecea pe călăreț).


Paul Vinicius