Nicodim Balosin


Gothic

Microsoft Romania
 

Peisaj cu mori de apă

naufragiul...
aventură dincolo de timp
drumul de vis, apostolul tace
suflet tare înec în păcate
pâinea albă, și aurul mâzgâlit
fericirea,
mesteacănul alb
m-ai aproape de cer
furtuna din visul vârstelor
nu vrea să coboare în valul de stâncă.
în ropot brăzdează infinitul haotic
o umbră de moară.

Omul cavaler (sau)
cuceritorul de tomberoane

Titlul e dublu, sintagma arogantă
Spală desișul verde de umbre maronii
Mizeria înțelepciunii a fost uitată
În clipa în care am pornit la luptă
Zidul și el așteaptă parcă,
să uite pe pribeagul cavaler
Venit în haine rupte să m-ai ceară
omului încredere în el.
Omul nebun alungă arătarea
În haos de lumina aruncă zile negre
Destin urcat pe culmea
deșertului cu stele
Azi mai sărac ca ieri,
Ucis de încă o zi, plecat spre alt gând
de nemulțumire.
Omul pierdut alungă pustiul suflet mare,
spre zarea decimată în urma iernii grele...
o bună zi din care, să trec mai bine aș vrea
se joaca piesa tristă, o alta identitate,
aș vrea să pot schimba.
sunt din nou săracul pustiu
erou prins la ieșirea din adolescență.


Locuință absurdă

tot zborul ascuns în cerul îngerilor din mai
a alunecat vag pe aripile luminate de spațiul ceresc
își înalță zborul trup pe citadela ascunsă,
trecutul pas înaintat în beznă se deșteaptă.
verde - antic neadaptat
trecut de miezul nopții
la fel de mult,
suflet pierdut.
dacă mergi nu ajungi nicăieri.

Nicodim Balosin