Alina Andrei


Scrisoare de la Matei Bucurescu
către Ion Tristescu



Microsoft Romania
 


Destinatar: Ion Tristescu
Strada Principală nr. 124
Sat Amărăștii de Jos
Județul Dolj
Expeditor: Matei Bucurescu
Strada Peneș Curcanul nr. 7
Brașov

Dragă Tristescule,

Zău că nu te înțeleg, de ce-ai dat bunătate de Ardeal pe un sat de peste munți, și culmea, din Oltenia! De ce? De ce? Te întreb acum ca prostovanul, că tot n-am altceva mai bun de făcut decât să-ți scriu epistole lungi cât o zi de post, și culmea, să-mi și deplasez picioarele până la Poștă și să stau la coadă la timbre. Recunoști sper, că-mi ești dator cu o vodcă sau măcar cu o bere. La masa vecină sunt unii care povestesc peripeții din armată, nimic mai plictisitor pentru o zi caniculară, cu mâini umede, cefe nădușite, nădragi scurți și sandale decupate din care ies îndrăzneț firele de păr de pe degețele grăsune. Mi se rupe cine pe cine a caftit și de ce, cine a spălat budele cu periuța de dinți, de sergenți bovini și alde din ăstea. Toate poveștile din armată sunt la fel. Chelnerul bate câmpii despre radiații, Securitate și KGB. La fel, nu mă interesează. Nici bancurile cu tovarășul Ilici nu mă mai amuză, nici cu ouăle lui Năstase sau faptul că Bush s-ar înrudi cu un cimpanzeu. Nu mă interesează nici poveștile cu cap și dar fără coadă ale lui Doru, despre pictorii și poeții mai ratați decât el. De ce se ocupă lumea de fleacuri? De crăpat oricum o să crăpăm toți, de condus oricum ne conduc alții, firește că prost, și ce se agită ăștia atât cu Uniunea Europeană? Stupid. Oamenii vorbesc prea mult, n-ai obsevat? Și prea puțini ascultă ce zic alții. Da, da. Știu că e o platitudine, dar zău că mă agasează zgomotul inutil. Visez uneori, sau mai bine zis tot mai des, la o telecomandă cu care poți să închizi discret gurile oamenilor, doar apăsând pe un buton. Știi că-mi repugnă sângele și fălcile zdrobite.

Să-ți povestesc mai bine ce m-a amuzat în ultima vreme. O vecină milostivă mi-a adus ceva slană de la Bran, învelită într-un număr vechi din Dilema (fiu-său e studentul ăla care vinde iarbă pe treptele bibliotecii, nu cel cu părul zburlit, ci chelul). La rubrica scrisori, printre petele de grăsime, unul, un student la mate din câte am înțeles, se plânge că și el e intelectual și că de ce, chipurile, matematicienii și fizicienii sunt ignorați (sau persecutați) de lumea bună a literaților/ filosofilor. Sau poate am înțeles eu greșit, din cauza petelor. Cine pisici pe gheață îi persecută? Și ce lume bună? Mă rog. Știu că tu te-ai fi distrat de minune. Pentru că domnișorul în cauză îl pupă pe Patapievici în partea mai moale a trupului, și apoi se laudă că ficțiune nu citește, cu excepția rezumatelor și a recenziilor, pentru că (citez din memorie) "au avantajul de a fi scurte și de a povesti în mare subiectul operei". Ei? Ce zici de asta? Ai căzut sub masă? Te-ai înecat? Sper că nu-l înjuri. Unu: pentru că îți crește inutil tensiunea, doi: omul a fost sincer. Gândește-te câți ipocriți ar fi spus în locul lui că a citit toate cărțile care merită să fie citite. Sau s-ar fi rezumat la eleganta și obișnuita formulă "sunt foarte ocupat, n-am timp să citesc decât ziare", sau poate "din '90 n-am mai pus mâna pe carte", expresie uzuală și de bon ton, rostită pe un ton răspicat, ce dă notă că ești un om cu o viață socială bogată, ai un job solicitant și o viață de familie sănătoasă, și drept urmare nu-ți mai îngădui astfel de plăceri nostalgice. E de lăudat omul, doar aparent e șubred la minte. Ba chiar a recunoscut că practică "sportul național al frecatului mentei", ceea ce faci și tu de mulți ani cu pasiune și talent. Mai spune el multe despre manele, intelectualii rotunzi și o problema de fund. Scuze, problemă de fond, existențială. Mă rog, de la căldură... Zilele trecute, când termometrul a ajuns la 37 de grade, am vorbit și eu o oră despre teoria relativității și fuziunea la rece, nu că m-aș pricepe, dar m-am răcorit. Mi-a venit o idee genială! O afacere grozavă, la care nimeni nu s-a mai gândit până acum. Ce-ar fi să vând rezumate pentru oamenii ocupați, dar scurte, scurte, ce pot fi citite în lift, între parter și etajul patru, sau cât urci pe jos un etaj la facultate, sau la intersecții, cât șoferii zăbovesc la semafor... Nu o să fiu elitist! Nu! Nu o să mă adresez doar studenților la mate, fizică sau profesorilor prea ocupați și blazați ca să-și mai bage nasul în cărți proaspete. Nu! Voi fi popular, deschis către toată lumea. Și pentru oameni ca Becali, și pentru cântăreții pop și hip hop, pentru creatori de modă și poștărițe, coafeze și ingineri silvici, astronomi și pensionari, pentru toată lumea. 10.000 de lei rezumatul de zece propoziții, și 20.000 de lei rezumatul de cinci propoziții. Recunoaște și tu că e mai greu să povestești "Maestrul și Margareta" în cinci rânduri, decât în zece. De asta e mai scump. Sper că ai sesizat faptul că am menționat propoziții, și nu fraze. Frazele sunt mai lungi decât propozițiile, ăsta e baiul. Așa că n-au ce căuta în afacerea mea, că doar nu vreau să dau faliment după o săptămână.

O să scriu la calculator și le voi scoate pe imprimantă, să iasă totul ieftin. Voi face bani cu duiumul, mai mulți decât cei care vând referate și lucrări de diplomă pe Internet.

Alina Andrei


prima parte
a doua parte