Nicodim Balosin


Gothic

Microsoft Romania
 

Matroanele pustii

omul pictat pe pânză de fantoma
neliniștii;
dormit în efemera secundă un pustiu
adiacent o rece lumânare
crestează infinitul, haotic nibelung.
Patria, iapa ce nechează, lumina din adânc
în proba lumii tare citește împărăția
regatului cu stele.

Omul mastodont

timpul variat presupune un alt miljoc de înfometare
ultimul rămas, adulmecă scheletul metalic al tancului părăsit
orgia sfirșită în sacrul legământ, al soldatului rămas
santinela părăsită,
rodul creat animat de motivul setei de adevăr, incomprimat
într-un spațiu, maltratat de ironia luptei sfârșite,
imagine vastă a omului rege în saltul spre vocea ce strigă:
e pace.
secțiunea în mâna stângă, genunchiul sfărâmat,
ochiul în ceață
adulmecă în căutare hrana.
dimensiune uitată de hramul îngerului sfănt în haosul rămas
tărâm.
coloane de oameni montați, cu brațe înfipte adânc în pământ,
groază și sânge pe fețe așteaptă un schelet arcuit
în zarea albastră devenită între timp verde.

anumitul om menit să aducă alinare lipsește,
de nimeni știut nu se m-ai află niciunde
o noapte spartă în cioburi ce ard în văpăi piciorul în sânge
un braț dizlocat, deviat într-un pasaj bizar
care nu include altceva decât sintetizarea nervului
în paznicul veșnic treaz al inconștiinței conservate,
acest rezervat interior în sânge și aburi de apă,
dispune de hrana de altfel urâtă de rolul preluat
de omul cel nou.



Nicodim Balosin