Bianca Marcovici

Microsoft Romania
 

Rediscurs fără număr

în curând și tu te vei volatiliza în pierderea necesară aruncându-mi din cînd în când o privire fugară

din ce în ce mai singuri. clape la unison fredonează melodia nescrisă încă

mai nimic din ce îmi inchipuiam. nu mai sunt în stare să mă reiau să-mi caut larghețea gestului

de redeschidere a geamului spre largul mării privit de la etajul zece.

doar tu presupui ce se întâmpla cu mine?

nu vrei să-mi zici nimic. trebuie doar să înțeleg din discursul tău

ce te macină ce te cuvântă -

și cît alții presupun virtualul din mine -mărăcini și flori de cactus înflorite -

doar o zi

doar sărutul de pe obraz, șters după. ca o profanare, acolo pe scările despărțirii.

n-am vrut să-ți stric nici măcar singuratatea.

Esti posesiv

Ești posesiv
îmi place cum îti stăpânești femeia
îmi place cum îti arunci năvodul
Să prinzi sirenele -
Cînd e ziua ta
Să-ți zic scorpion cu fundă la butonieră,
Sa-ti spun ca tunsoarea te-a slăbit mult
în veninul dulce
Să-ți zic cît te recunosc și cît nu
Să-ți compun pe Rahmaninoff
un poem rediscurs
Sinucigaș?


Bianca Marcovici