Alina Andrei


Ciufuțenie de toamnă, după ciufuțenia de vară



Microsoft Romania
 


Destinatar: Ion Tristescu
Strada Principală nr. 124
Sat Amărăștii de Jos
Județul Dolj
Expeditor: Matei Bucurescu
Strada Peneș Curcanul nr. 7
Brașov

Dragă boule,

Tu mai trăiești? Te întreb pentru că nu mi-ai răspuns la ultimele trei răvașe. Ar fi frumos din partea ta să-mi răspunzi măcar cu un "da, n-am crăpat". Dacă e prea mare efortul, scrie doar ,,da". Te iert, poate că ți s-a acrit atât de oameni. Nu contează, îmi place să vorbesc sigur, în plus, și eu am devenit ciufut.

Crede-mă că devin antisocial numai în autobuzele aglomerate. Doar mă cunoști Tristescule. În mod normal nu-mi vine să mă gândesc la ciuperci otrăvitoare îndesate cu pumnul pe gâtlejul necunoscuților. Și necunoscutelor. Coatele, spinările, dosurile și umerii altora care se îndeasă în mine, respirațile de hoit sau Orbit, pungile galbene de Selgros pline cu orez, zahăr și suluri de hârtie igienică, toate îmi irită piticii de pe creier. Azi am avut noroc. Am fost presat între o băbăciune cu nasul de gulie și-o fătucă ce avea buza de jos dată cu un kil de ruj, și cea de sus deloc. Se putea și mai rău. Întotdeauna se poate. La cotul numărul trei primit în burtă, l-am sunat pe un pădurar, să-mi spună de unde pot să fac rost de ciperci otrăvitoare. Aș fi putut să aștept până în stație, când am coborât, dar care ar mai fi fost hazul? Hai, ia cu tata o ciupercuță roșie. uite ce buline albe are. Uite ce bulinuțe dolofane are doamna ciumpearcă. Mâncale-ar tata! Linge-le oleacă. Ronțăie ciumpearca. Așa-mi spuneam în gând uitându-mă la nasul ca de gulie. Și da, ciumpearcă, nu ciupercă. Îmi place cum sună. CIUMPEARCĂ, CIUMPEARCĂ, CIUMPEARCĂ, CIUMPEARCĂ. Na! Nu că te-ar interesa, însă n-ar strica să știi că, în cazul în care în stomacul unui individ pe care nu-l suporți ajunge o ciumpearcă Amanita Muscaria, e de bine pentru tine. Și de rău pentru respectivul. Simptomele otrăvirii, cu totul și cu totul accidentale, apar după o oră sau trei ore de la momentul când i-ai îndesat-o pe gât. Corpul individului va încerca să scape de doamna Amanita Muscaria, eliminând-o pe gât și pe dos. Acesta se va tulbura oleacă, probabil din cauza delirului vesel sau furios. Depinde de la caz la caz. Desigur că va avea halucinații, va tremura de zor. Presupun că în cazurile de delir furios, individul care a intrat în contact cu ciumpearca se va lega în mod indecent de oamenii din autobuz sau de pe stradă, le va da palme peste ceafă, îi va trage de urechi, le va mirosi șosetele. Chestii de genul ăsta. Să-mi spui și mie dacă se va întâmpla un astfel de incident în preajma ta. Să-mi scrii.

Între o javră turbată și-un pensionar cu pungă, prefer javra pentru că nu merge cu autobuzul. Nu vreau să crezi că am ceva cu oamenii. Deloc. Însă între un urs turbat și-o doamnă fără bani de taxi, prefer ursul. Pentru că NU merge cu autobuzul 17!!!

Vorbesc prostii, Tristescule. Nu mă băga în seamă. Schimbă-ți numele, nu-l mai suport. E indecent. Ce-am spus despre urs e aiurea. Știi la cine am fost de curând? În casa unui mort, domnul Jelescu. Constantin Jelescu. Nume predestinat. Poate că ai citit în ziare despre el. S-a scris pentru că a fost sfâșiat de urs, altfel nici un ziarist nu l-ar fi băgat în seamă. Oamenii cumsecade, care merg la biserică și aprind lumânări pentru vii și pentru morți, care merg în drumeții pe munte, nu sunt subiecte de presă. Doar dacă sunt sfâșiați de urși, călcați de mașină sau tren, violați, înjunghiați. Am vorbit cu copiii lui, și m-am simțit ca o hienă. În locul lor m-aș fi dat afară. A trebuit să vorbesc pentru că m-am angajat la un ziar de aici, să nu ard gazul degeaba. Mi-am găsit momentul. Cu o zi în urmă îl duseseră la cimitir, iar fata tot nu credea că trupul sfâșiat al lui taică-său e în pământ. Avea senzația că mai e în viață, că o să apese pe clanță, din clipă în clipă. Mi s-a părut totul ca într-o carte proastă unde personajele pozitive o încasează cel mai rău, prin metode cât se poate de previzibile. Dl. Jelescu iubea animalele și de multe ori s-a întâlnit pe munte cu urșii, dar niciodată n-a avut probleme. În vara asta fata a văzut un pui la Poarta Șchei și i s-a făcut milă de el pentru că niște idioți au aruncat în dânsul cu cutii și bețe. În sâmbăta aceea, dimineața, dl. Jelescu a vrut ca de obicei să se plimbe. Nevastă-sa insista să meargă cu ea în piață, dar n-a ascultat-o. El a fost primul care a murit. Când al doilea a încetat să respire, nevastă-sa era în stare gravă la Reanimare. Au fost zece răniți. Era turbat ursul, iar acum primarul vrea să-i omoare pe toți. Nu-mi iese din minte faptul că dl. Jelescu mergea des la biserică să aprindă lumânări pentru vii și pentru morți. Mi-a spus fiul lui, un tip mișto de 29 de ani. Stătea în picioare, lângă masă, și încerca să scoată din pungă o felie din cozonacul rămas de la pomană. La un moment dat s-a jenat, și-a dat jos mâneca de la bluză, prinsă de umăr. N-are brațul drept, i l-a tăiat trenul acum o lună. La fel, mă scoate din sărite faptul că nevasta mortului era în autobuz când a trecut Ambulanța cu trupul sfâșiat întins pe targă. Chiar spunea că șoferii sunt nesimțiți că nu fac loc Salvărilor. Femeia n-a avut nici-un presentiment, mai bine așa. Aș fi ipocrit să spun că tragedia m-a întors pe dos, că doar nu-i cunoșteam pe acei oameni. Nu-mi erau prieteni sau rude. Când se întâmplă altora, conștientizezi doar superficial. Oare ce ar însemna să suferim enorm pentru toate nenorocirile care se întâmplă în lume? Oscar Wilde, pe când era în pușcărie, scria cuiva că "Ar trebui să-și dea seama că acolo unde este durere, calci pe pământ sfințit. Ar trebui să știe că durerea este cel mai sensibil lucru dintre cele create". Se referea la amantul său trădător, un monument de meschinărie, nesimțire și vulgaritate ieftină. Întemnițat, Wilde a devenit înțelept. Dar la ce i-a folosit? La fel ca și în literatură a căutat vecinătatea oamenilor răi, oamenii cu adevărat buni îl exasperau, îl plictiseau. Am sărit de la una la alta, nici eu nu mai știu ce am vrut să spun.

Alina Andrei


prima parte
a doua parte
a treia parte