Iulia Pană



Noaptea scorpion

Microsoft Romania
 

Feminin versus Masculin

Femeia pește a venit azi în vizită la mine

Femeia pește a venit azi în vizită la mine
și-a lăsat solzii - monede transparente - pe dalele
Peninsulei pînă la ușa mea cu mînere de
Os de pește cu ferestre din catarge de bărci

Plutind cu mîinile mai scurte cu cinci centimetri
dintr-odată m-a întrebat cum de știu să ghicesc
în fire de nisip, să citesc în globul de cristal să ascult marea în ghioc
să-i simt durerile de la depărtare să-i văd sînii plutind în seri
aspre și sărate de lacrimile tuturor femeilor pește
n-am răspuns am întins un deget spre inimă un deget
alungit în timp fir transparent

Femeia pește și-a răsucit o dată cu un sunet ascuțit ca un cuțit
aripioarele de pe coapse
coada strălucitoare a lovit scurt cubul
de aer l-a spart și
nările au mușcat din resturi de parfumuri vechi de istorii
casnice de lapte de mamă și iz de copil abia născut. Era tristă
și imaginea se compunea din bucățile sfîșietoare ale unui film de mult jucat.

Femeia pește nu era cea pe care o pescuisem pe care o păstrasem ca
semnul meu într-o carte citită zi de zi
Uitasem să scriu capitole întregi.
Viața se scurgea prin canale largi cu trupuri expirate ce
ajungeau în mare o înnegreau
mugea de durere iar ele - femeile - reușeau
metamorfoza rescrisă de degetele scribilor

Femeia pește a venit azi în vizită la mine cu gînd să rămînă
n-a știut cum să-mi spună
să-și dezbrace pielea strălucitoare să-și
despletească picioarele subțiri - ochii căutau acea lumină fină care
se strecoară prin valurile mărilor - trupul căuta relaxarea curenților calzi
nimic nu mai semăna cu tărîmul la care mai visezi să te-ntorci.

Șuierul - șarpe de apă - a vibrat scurt m-a asurzit
femeia pește a închis ochii i-am închis și eu discret ne-am atins
într-un flash ușa s-a izbit de peretele alb mînerul din metal a lăsat o rană în beton
fereastra a rezistat. am spus că pentru mine. un rămas bun
pe podea monede transparente îmi aminteau
că trebuie să scriu.


Iulia Pană