Paul Vinicius



din volumul Studiu de bărbat,
Editura Muzeul literaturii române 2002

Microsoft Romania
 

provincie de toamnă

odată ajuns
ai uitat
de ce
ai venit.

(mâinile reci
degetele retezate de mânerul geamantanului
pașii fără țintă trezind caladrâmul solzos
către un hotel ipotetic cu clienți transparenți
înghesuit de străzile strâmte mai strâmte mai -

      haite lipicioase de câini
            clădiri strivite de praf
                  sub o lumină urduroasă sașie senilă)

și vei vedea:
            un oraș galben
            amețit de frunze
un oraș pustiu -
un oraș inutil ca atâtea altele pierdute-n geografie
prin care ar trebui să foșgăie pensionari cu jocuri de table sub braț
            (te piști
            cu o mână
            de cealaltă: nu
            nu visezi -
            ridici valiza și)

odată ajuns
ai uitat de ce ai mai venit
ce rost te-a adus aici
în acest tânguitor târg lipsit de clopotnițe --
un târgșor în care
cu siguranță
spre seară
vântul de miazănoapte își va scuipa dinții
ca într-o muzicuță ruginită.

cazi
cazi
cazi
și brusc
privirea ți se limpezește;
se reîntoarce în familiaritatea cronică a camerei tale
poposește pe calendarul ferfeniță de calcule și izobare
ale absenței ei
se lipește de fotoliul
în care cu siguranță ar fi stat
(dacă ați fi continuat să fiți malurile aceluiași sânge)
făcând camera să ajungă la dimensiunile unui continent palid populat
și atunci
îți amintești că nu tu
ci ea
se află acolo
în acel târg galben sfredelit de toamnă
înconjurându-se cu kilometri cariați de uitare
iar către seară către noapte către dimineață
gura ei roșie
își va scuipa din nou
cioburile acelor ultime cuvinte
în inima ta
ca într-o muzicuță ruginită