Radu Tudor Ciornei



Utopia I


Microsoft Romania
 

Cursa se terminase, jocheii dormeau în picioare lângă cai
Nu eram nici faimos nici mai bogat, poate doar cu o lumânare albă
Șansa a doua avea în frunte o gaură mare rotundă cât o monedă de douăzecișicinci de bani (aia cu tractorul-o mai știi ?)
Războiul se gudura lângă picioarele patului. Patul se numea Procust.
Avea un baldachin oliv, perne trandafirii și un coș de gunoi ecologic
Spera și el să curgă măcar o picătură de sânge. Și eu speram.
Mâinile, picioarele, limba se strângeau spre cavitățile cordului
Semănam la o bucată cu un păianjen centrat pe o inimă roșie
Gura împletea mărunt o pânză de cort, ochii mimau motive naționale
Pe final încăpeam într-un buzunar ceva mai mare, poate un marsupiu
Permisul de conducere atesta oranj că sunt donator de organe
Azi, e o noapte specială. Inima poate fi ținută de mână sau dusă cu preșul
Numai atât va rog, să o aduceți dimineață acasă sau dați-i bani de taxi
Dați-i sa bea până începe să cânte de leagăn. Folosiți prezervative!
Eu am să mă beau, am să fumez pâna la degete, am să scriu despre copilărie
Până când luna îmi va poposi neagră la geam
Ca o pasăre de pradă.

Radu Tudor Ciornei