Mugur Grosu


Titanic fals (3)

Microsoft Romania
 

Grosu vs cineva

Veta cea urâtă (folclor urban)

Viața lui Vasile a fost o adevărată telenovelă. După un serial palpitant pentru unii și extrem de plictisitor pentru alții, iată că a sunat gongul pentru ultimul episod - distribuit, ca de obicei la ora asta, de postul "acasă la Vasile". Producătorii au scurtat serialul din pricina ratingului care scăzuse dramatic. În ciuda previziunilor, care estimau pentru scena finală un vârf de audiență, măsurătorile CSOP indică, în aceste momente, prezența unui singur telespectator. În fapt este doar o jumătate de telespectator, fiind vorba de nevasta lui Vasile, care joacă și-n telenovelă, în rolul lui Veta cea urâtă: din când în când, ea trage cu ochii în monitorul de control plasat în spatele camerei, pentru a verifica dacă lacrimile nu i-au stricat machiajul. În restul timpului, audiența e zero. Scena finală ni-l prezintă pe Vasile pe patul de moarte, având-o alături pe Veta, care-l ține de mână în timp ce el îi vorbește-n sughițuri întretăiate de mici suspine. Sfidând orice scenariu, Vasile a uitat, ca de obicei, textul replicilor, așa că monologhează. În fapt face o trecere în revistă a episoadelor anterioare: "draga mea, tu mi-ai fost alături la bine și la rău. Nu m-ai părăsit niciodată." Veta încearcă să mențină în echilibru o lacrimă pe vârful genei ; machiajul rezistă. "Mi-ai fost alături în toate momentele importante din viața mea, la nunți și botezuri, la paranghelii dar și la înmormântări." Veta oftează și lacrima profită de neatenție ca să i se rostogolească, imediat, pe obraz; machiajul rezistă. "Mi-ai fost alături mereu, la cutremur și la revoluție, la congel și la termopan, la calorifer dar și la reșou." A doua lacrimă a țâșnit în căutarea celei dintâi; machiajul rezistă. "Când m-au prins securiștii că furam carne de la Abator, mi-ai stat alături. Când era să mă linșeze vecinul, la revoluție, pentru că-l turnasem ca să scap de pârnaie, erai lângă mine. Când am ratat intrarea în Nato și calificarea la Mondiale, erai tot lângă mine." Veta își trage, delicat, nasul; machiajul rezistă. "Când mi-am depus toți banii la Caritas și-am pierdut ce furasem o viață întreagă, mi-ai stat alături. Când m-au disponibilizat, erai tot alături. Când am pierdut paralele depuse la FNI, erai tot alături." Veta horcăie ca un robinet fără apometru; machiajul rezistă. "Când ne-am debranșat caloriferele, ai stat lângă mine. Când ne-a luat foc casa de la reșou, erai lângă mine. Când am parcat mașina în librăria din colț, erai tot lângă mine. Când mi-au amputat piciorul, ai stat lângă mine. Când m-a pocnit și ciroza, mi-ai stat alături." Veta își înșurubează nasul în batistă; machiajul rezistă. Vasile o strânge ușor de mână și o fixează cu foc în priviri: "Veto, știi ce cred eu?" Ea îi aruncă o ultimă ocheadă-nfocată; machiajul rezistă. Vasile o strânge cu pasiune de încheietura mâinii: "eu cred că îmi porți ghinion!" După care scoate, fulgerător, un cuțit de sub pătură. Machiajul rezistă.

Mugur Grosu