Daniela Rațiu



Capitolul 6

Microsoft Romania
 

Pe asta ar trebui să o călărească cineva, să-i treacă nervii, gândea Mihai. Sta tolănit într-o rână în fața televizorului, cu picioarele trântite pe speteaza canapelei. Rita cu fălcile încleștate sta pe scaun, cu mâinile în poală. Din când în când, cu coada ochiului, îl spiona pe Mihai. Se suportau. Nu își adresau niciodată vreun cuvânt. Nici măcar un bună ziua un la revedere. Știrile de seara deveniseră tot mai mult o probă de nervi de oțel. Ceva de genul cine e mai tare. Ioana se ghemuia la picioarele lui. O simțea caldă. De Ioana îl leagă multe. Se simte atras de ea ca de orice femeie de care te leagă ceva și pe care la un moment dat o observi dintr-o dată. Coapse, șolduri, sâni și mirosul de femeie pe care îl adulmecă. O simte lângă el. Ce dracu' l-a apucat?! De când face pe gardianu' și o vede atât de des pe sub nasul lui pe Ioana se uită la ea minunându-se de faptul că nu a văzut până acum că are așa o feminitate cuminte. Și îl atrage. Sentimentele sunt amestecate. Pofta asta e pur carnală și în plus nu ar putea să îi ofere nimic. E mai mult o curiozitate. Îi zboară gândul la Eva, Ioana e însă aproape. În casa ei e atâta liniște. El e singur în pat. Rita asta e o scorpie care ar trebui îmblânzită. Cu obsesia ei pentru curățenie ar face treabă bună pentru Gavril. Săracu' ar mai mânca și el o ciorbă caldă, i-ar spăla și lui cineva o cămașă, i-ar coase un ciorap. Iote, că ar putea ajunge și pețitor. Parcă o și vede cu un batic legat în jurul capului, cu un halat și râșcâind pereții afumați ai lui Gavril. Mamă, ce curățenie ar face Rita asta. Ar străluci până și Gavril de curățenie. Așa acră și pusă mereu pe harță dacă ar intra pe mâinile lui Gavril ce s-ar mai muia fierea în ea. Uite-o cum stă încordată, cu mâinile în poală, curățindu-și frenetic unghiile. Respiră nervos pe nas. Fornăind în surdină, ca o iapă. Ioana își face de treabă mișcându-se prin cameră. Devine stângace de fiecare dată când corpurile lor se ating ca din greșeală. Și Rita știe motivul nesiguranței ei. Rita are miros și nu îi scapă nimic. Uneori, dacă are chef să își anunțe venirea, își târșește papucii de casă, de parcă ar cântări câte un kilogram fiecare. Dacă vrea să deranjeze, și adoră și asta, apare ca din senin în cameră tocmai când Ioana ar dori să nu se întâmple asta. Mihai urmărește mișcările Ioanei. Trupul ei bine legat. Încearcă să și-o imagineze făcând dragoste. Cum și-ar desface picioarele pentru el? Cum or fi sfârcurile, sânii și gemetele. Închide televizorul tocmai când începuse meteo. Rita se ridică ca un arc părăsind camera. Fiecare închide ușa camerei de noapte. Rita, încordată. Ioana, deja îndrăgostită. Și Mihai, bântuit de fantezii erotice în care se amestecă trupurile Evei și al Ioanei. Se foiește în pat. Stă cu ochii ațintiți în tavan, în întunericul gros, ca un ecran cinema. Se masturbează, posedând-o virtual pe Ioana. Sperma explodează, împroșcând chipul Ioanei. N-are nici chef să se mai ridice să se spele. Dacă ar face-o ar fi prea tentat să intre hoțește în camera Ioanei. Să se strecoare în așternut lângă ea. Să îi mângâie sexul hotărând-o să se dăruiască fără să pună întrebări despre viitor. Cuvântul care îl sperie. De asta încă se mai abține și își controlează erecțiile. Viitor! Ce viitor?! Nu i-ar putea oferi nimic. Sărăcia lui de acasă. Femeile care se schimbă mereu. Nici Evei nu i-ar putea oferi nimic. Sărăcia lui care-l obosește. Își imaginează uneori că viața lui, la un moment dat, s-ar putea opri pur și simplu din prea multă umilință. Oricât încearcă să scape de sărăcie, de banii numărați până la ultima lețcaie, căutați prin toată casa, în toate buzunarele, oricâte tablouri ar vinde nu se va putea desprinde de familia lui, de casa aia împuțită. Decât dacă... ar învăța să o iubească pe Ioana. Și nici nu ar fi așa de greu. În casa asta în care te poți întoarce cu tractorul, Mihai se simte plin de idei. Pictează în atelierul improvizat într-un soi de fericire care îl face chiar să uite și să mănânce. Se trezește că îl cuprinde așa o amețeală de foame, mai să pice pe jos. Mângâie pânza abia terminată, ușor umedă, ca și cum ar fi o piele de femeie frumoasă. Depărtându-se puțin de lucrare, o privește cu un ochi aproape închis. O pune în fața ferestrei. Lumina cade pe bronzul lucrării. Bucuria asta a lucrului terminat îl inundă ca o erecție reușită. Se aude ușa de la intrare trântită cu năduf. Privind pe fereastră, Mihai o vede pe Rita, încărcată de bagaje, cum pleacă agale, ajutată de băiatul ei. Intrând în sufragerie, Mihai o găsește pe Ioana în fața ferestrei. Când își întoarse capul spre el, Ioana e așa de ademenitoare încât Mihai își simte capul golit de orice. Îi atinge obrazul, iar ea e moale și docilă. O apropie de el, sărutând-o apăsat, împreunându-și limbile într-un joc sexual. Sub fereastra larg deschisă, Mihai amușinează floarea roșie de sub pântecul Ioanei. Își amintește că s-au iubit parcă pentru prima și ultima oară, iubindu-se ca pe ultima carte a sexului. Nu ar fi crezut-o atât de liberă în a se dărui. S-a iubit cu ea o vreme fără să-și pună întrebări unul altuia. Și-a mutat cartierul general la ea în dormitor. A vrut să plece într-o dimineață, cu bulendrele lui cu tot, să se mute acasă la ai lui. Ioana s-a uitat la el dulce, dintre cearșafuri, zâmbindu-i ademenitor, cu sânii descoperiți, jucându-se cu degetul peste buzele umede. S-a întins lângă ea, frământându-i trupul parcă mulțumindu-i, propunându-și să facă tot ce îi stă în putință să se revanșeze. Cât de ușor a luat apoi hotărârea de a se însura din pură prietenie, gândindu-se că singura femeia care i-ar tulbura liniștea asta domestică ar fi doar Eva. Însă Eva e ca el. Doi la fel ar ajunge la balamuc. Curând însă s-a simțit ca un prost. Un idiot care strică o prietenie doar pentru un pat mai bun, pentru liniște. S-a dus într-o zi la cimitir, la tovarășii lui, cu o sticlă de votcă. S-au îmbătat praștie, cântând pe înserat printre morminte. Mihai făcea ca cucuveaua. "Hai bă Gavrile să te însor. Ți-am găsit o muiere strașnică. Îi dai vreo două la fund și să vezi ce scoți din ea!". Gavril s-a uitat la el, spunându-i, cât timp Ioan se dusese să se ușureze, "Mihăiță. n-am avut niciodată o femeie. Bă da' să nu dea dracu' să mă spui". L-a apucat un râs. Se ținea de burtă. Ioan venea agale, amețit, trăgându-și șlițul, uitându-se încruntat la cei doi. "Ce-i bă cretinilor. Ce pula mea vreți". Gavril nu spunea nimic, uitându-se dușmănos spre Mihai, scrâșnind printre dinți. L-a aburit pe Ioan, spunându-i un banc care, chipurile, are un efect devastator asupra lui. Adică, se pișă pe el de râs de fiecare dată când îl spune. Într-un târziu, Ioan și-a condus prietenii până la ieșirea din cimitir. Sprijinindu-se unul pe altul, Mihai și Gavril au luat-o încetișor spre casă. Vorbeau împleticit, aducându-și la cunoștință câte se mai întâmplaseră în viața lor de când Mihai dăduse bir cu fugiții din slujba lui de gropar. "Bine ai făcut Mihăiță", îi tot spunea cu căldură Gavril. I-a rămas asta lui să aibă sentimentul că îi îndrumă pe Ioan și Mihai. Un frate mai mare. "Mâine să vii pe la mine, curat, spălat și parfumat. Mergem la curve. Fac bărbat din tine!". "Las' că mi-a fost bine și așa", îi spuse Gavril fără prea mare tragere de inimă. "Și-așa pe dracu'. nu te-ai plictisit să îți tot faci laba. Știi ce bine e. Ascultă-mă pe mine. E bine între picioarele unei femei. Eu n-aș mai pleca de acolo. Sultan fac din tine. Și după ce înveți să tragi la buci, te însor cu o acritură care face niște potoale și o curățenie de stă mâța-n coadă". "Iote ce faci pe deșteptu', mucosu' dracului. Te-ai găsit tu, bă, pulică, să mă dădăcești tu"!. "Hai bă Gavrile, ce dracu'. Dacă nu ți-o place cum o să ne distrăm mâine să mă scuipi între ochi. Pe-onoarea mea.. De familist! Ha, ha, ha". Și așa o ținură până la Gavril, Mihai colorându-i cât mai ademenitor mersul la curve. alfabetizarea de care Gavril avea nevoie. Rămas singur, Mihai o luă agale spre casă, mijind în el sentimentul, asortat cu aburii băuturii, că nu prea îi mai vine să dea ochi cu Ioana. Deja au început întrebările. "Ce sentimente ai pentru mine?". "La ce te gândești?". "La ce te gândești?". "La ce te gândești?". Asta aude în fiecare zi. De nu l-ar mai întreba nimic. Să își țină gura. Să se mulțumească cu câte o noapte de sex. Și-a impus de la început să își țină gura când face dragoste cu ea. Nu ar fi prea interesant să se dea de gol că, de cele mai multe ori, se gândește la Eva atunci când o trântește pe Ioana în pat, desfăcându-i picioarele și intrând în ea cu furie. Deschide ochii larg deschiși și o privește în ochii pe Ioana, excitat de faptul că o posedă și ar putea-o avea și pe Eva. Ar putea să le aibă pe amândouă. Dacă le-ar avea pe amândouă? În același timp. Astă-i momentul în care își lasă explozia de spermă în Ioana. Gândul acesta e ca un montaigne-rousse. Îi zvâcnesc până și tâmplele de plăcere, până' n vârful degetelor. Îi vine să urle de plăcere. Ajuns, acasă, Mihai se aruncă în pat, lângă Ioana. Făcu dragoste cu ea cu gândul la Eva, într-o împreunare molcomă. La ralanti. Băutura îi încetinea mișcările. Era atât de beat că adormi cu penisul în Ioana. I s-a rupt filmul dintr-odată. S-a trezit pe la 11 dimineața. Capul îi pleznea de durere. Parcă oasele capului erau aproape să se desprindă. Fereastra era acoperită de perdele grele de catifea. O auzea pe Ioana trântind oale, farfurii în bucătărie. E noul ei stil de a-și manifesta furia, se gândi. Nu îi reproșează nimic, însă gesturile ei! Îi auzi pașii îndreptându-se spre dormitorul conjugal. Știa deja că va intra calmă, și se va îndrepta spre fereastră ca să orchestreze cea mai mare răutate care îi se poate face la ora asta, după o beție așa de cumplită. Adică să tragă draperiile dintr-o dată, cu furie, să intre lumina ca și un cuțit drept în moalele capului. "Nu fă asta!", și Ioana se opri în mijlocul camerei. O singură dâră de lumina sta dreaptă, între draperii. Dâra aia se lipea pe tot corpul Ioanei. Ochiul ei drept astfel tăiat în două de lumină arăta nefiresc. Privirea ei avea ceva rece, ca și lama cuțitului. "Îmi ordoni?". "Nu.. Te rog!". A ieșit fără să mai spună nimic. Lenevi în pat și într-un târziu îți aminti de Gavril. De planul lor. De fapt al lui. Se târî până la baie. Perii din barbă crescuseră peste noapte. Cearcănele ca niște colăcei de salvare erau pierduți în largul chipului lui de bărbat nefericit. Se rase cu grijă. Se băgă apoi în cada plină ochi cu apă, închizând ochii. Picături de apă cădeau făcând pleosc, enervându-l. Una, două, trei. Ioana vorbea la telefon. Cuvintele ei se auzeau surd. Închise mai tare robinetul, ciulind urechile. Îl cuprinse brusc o durere în stomac. Ioana vorbea la telefon cu Eva. Nu înțelegea ce îi spune. Ieși din cadă brusc, reușind să arunce apă pe gresie. Ioanei nu-i place. Se șterse cu prosopul și își văzu chipul în oglindă. Se agita ca un îndrăgostit. Nu avea pentru ce să iasă din baie. Ioana și-ar da seama că iese pentru Eva. Să facă ce? Să alerge să-i ia disperat receptorul din mână. Penibil! Așa. Trebuie să se liniștească. Calm, se șterse. Receptorul se auzi trântit în furcă. Se duse în sufragerie. Ioana bea tăcută o cafea. Nepăsător, se trânti pe canapea, punându-și laba piciorului aproape de ea. Tacticos, mânuia unghiera, pedant și nepăsător, întrebând într-o doară "Cine a fost?". Unghiile zburau pe lângă canapea, una în poala Ioanei. Scârbită, o luă și i-o aruncă în față. Îi răspunse la fel de nepăsătoare, fusese Eva. Se va întoarce în câteva zile. Nici unul nu mai spuse nimic. Ioana, privind în gol, sorbind din cafea cu înghițituri mici. Mihai își tăia unghiile, în timp ce în capul lui se învârteau toate întâmplările cu Eva, ca într-un caleidoscop ca acelea din copilărie. Roteai cilindrul de plastic și micile bucăți de sticlă colorată - roșie, albastră, galbenă, mov, negru, verde sau roz, se combinau în felurite moduri. Tăia mecanic unghiile sidefii, hârșt, hârșt. "Domnișoarele nefericite scriu poezii/ au rochii înflorate și ciorapi cu firul dus/ aruncă priviri deznădăjduite profesorilor/ și se hrănesc cu iaurt de la barul universității// domnișoarele nefericite au rochii înflorate din diftină/ visează la o dragoste definitivă ca o sentință/se întâlnesc cu băieți de o seamă ce nu știu să le sărute// domnișoare nefericite e trist dar lumea asta chiar nu seamănă cu suplimentele literare tipărite pe hârtie de letea". Eva citindu-i poezia asta, într-o seară, în mansarda lui. Ploaia bătea tactul pe acoperiș. Se zăreau la fereastră acoperișurile ude ale orașului, ca într-o acuarelă. Mai să se topească, să se combine culorile, clădirile cu copacii, stâlpii cu pisicile, umbrelele cu femeile, bărbații cu bicicletele. Picăturile de ploaie se prelingeau pe sticla ferestrei sau atârnau de strașine, în dantelării transparente. Departe, în zare, soarele se chinuia să iasă dintre norii grei de apa ce se prăvălea peste oraș. Razele lui intrau timide în cameră, desenând conturul Evei. Pentru el, atunci, acolo, în acele minute, ea era într-adevăr Eva, singura femeie care îl poate emoționa. Să își simtă stomacul în gât de emoție. Să nu conteze dacă o tăvălește sau nu. Să știe doar că și ea vibrează pentru el. Hai, totuși, să își adune unghiile. Pe toate zece. Le căuta pe canapea, pipăind stofa, și gândindu-se cum să facă să o combine pe Ioana să ia niște banii din tezaurul familiei, așa la o sută de dolari, să îl ducă pe Gavril la curve. Pentru asta trebuie să găsească un ton potrivit. Și mai e și bosumflată. Ioana îl chemă la masă. În bucătărie, îl aștepta o omletă pufoasă și câteva bucăți de friptură rece. Mâncau în tăcere, privind amândoi pe fereastră copacul ale cărui frunze tremurau cu zgomot ușor metalic. Când li se întâlniră privirile, Mihai zări fața Ioanei cu trăsăturile căzute. Îi păru rău că uite au ajuns să se deteste. Că trebuie să își facă discursul în minte. În ce fel să îi spună despre Gavril? Ioana e atât de corectă. "Știi, o să treacă Gavril pe aici. Mă duc cu el mai târziu la striptease. Imaginează-ți că nu a avut niciodată o femeie. E virgin la 40 de ani". Un "da" neconvingător veni de la ea. Era cu gândurile departe. "Dă-mi 100 de dolari. Vând un tablou zilele astea. Ți dau înapoi". "Cred că glumești!". "Nu glumesc. Îl duc la curve. E prea crispat! Și după aia îl combin cu Rita. Ăleia îl lipsește un bărbat pe lângă casă". "Poate în visele tale o să îți reușească asta. Ideea cu banii mi se pare tâmpită. Nu vrei să îi dai și lui Ioan și mai cine știe cui. Poate vrei să și cazezi aici. Hai să facem un azil de noapte". Ieși din bucătărie fără să spună un cuvânt. Omleta îi stătea în gât. Și-o îndesa pe gât. Îl așteaptă o noapte lungă și fierbinte. Pedagogul sexului! Soneria sună la ușă, parcă gâtuită. Când deschise ușa, un damf de colonie proastă îl izbi în față. Stomacul și-l simți în gât. Gavril sta țeapăn într-un costum de un gri incert. Cravata mototolită la gât avea un nod stupid. Avea buzele uscate. Ochelarii îi stăteau șod. Bietul de Gavril! Care dintre curvele de la Blue Lagune și-ar trage-o cu el?! Se întrebă Mihai în sinea lui. "Ai pus toată sticla de parfum pe tine, Gavrile. Ce dracu'. Vrei să le muți nasul curvelor?". Gavril era atât de pătruns de importanța evenimentului încât se lăsa la mâna lui Mihai. Dădea din cap, aprobând să facă un duș ca să scape de mirosul turbat. În timp ce apa șiroia pe el, Mihai căută în dulap alte haine - pantaloni și o cămașă vișinie. Când ieși din cameră se întâlni cu Ioana pe hol. Apa se auzea curgând în baie. "Să nu-mi spui că Gavril e la duș?!". Mihai sta în fața ei cu pantalonii și cămașa vișinie pe un braț și un prosop pe celălalt. O crezuse plecată, altfel nu ar fi luat din prosoapele ei dezinfectate, călcate și frumos împăturite, la linie, în dulapurile ei mirosind a lavandă. "Hai, că ești culmea! Eu zic să îl înfiem. Nu așa-i că e o ideea bună?!". Aruncă 100 de dolari pe dulapul din hol și ieși trântind ușa. Capul cu ochii bulbucați ai lui Gavril se ivi în ușa băii, crispat. Noroc că nu aude bine, că altfel, pleca și ăsta val-vârtej. Se uita contrariat la haine. Trebui să ducă muncă de lămurire că nici unul dintre bărbații care calcă pragul striptease-ului nu merge chiar la patru ace. Și dacă sunt unii care se duc așa, sunt mahării. Ce să facă cu ochelarii penibili ai lui Gavril? Ochelarii lui legați cu elastic jegos, cu dioptrii mari. Cum era lipsit de reacție, Gavril acceptă să renunțe la ei, doar acolo, când vor ajunge, spunând că el nu vede departe, dar de aproape s-ar descurca. Dar atunci cum le va vedea pe fete dansând, gândi el cu voce tare. "Las' că se rezolvă. Vorbim cu bodyguardul și ne dă un loc în față. E, o să vezi țâțele și pizda fetelor drept în față!". Orașul se arata ca o cutie de bomboane fondante. Mașinile parcate în fața striptease-ului străluceau în lumina neonului albastru electric. Dinăuntru se auzea o muzică lascivă. Bodyguardul mușchiulos de la intrare se salută cu Mihai, măsurându-l amuzat din cap pân'n picioare pe Gavril. Mihai îi șopti la ureche ceva ce îl făcu pe acesta să îi arunce un zâmbet înțelegător lui Gavril. "Sper că nu i-ai spus?", îi șuieră lui Mihai la ureche. Se îndreptau în șir indian - băiatul mușchiulos, Mihai și Gavril spre locurile de acum aranjate. Lumina electrică a neoanelor, mirosurile amestecate de parfumuri cu transpirație, fetele mișcându-se, înlănțuind barele din inox, îl loviră din plin pe Gavril. Simți că nu mai are aer. Siluetelor lor unduitoare le zărea ca și cum ar fi fost după o perdea subțire, însă când se lăsă să cadă pe scaunul moale, o zări pe Irina, drept în fața lui. Tunsă scurt, băiețește, platinată, purta o pereche de cizme albe, cu toc cui, de mușchetar, lungi până peste genunchi. Avea sânii goi și o pereche de bichini minusculi. Trăgea de ei, trecându-și printre labile movulii. Gavril simțea că nu mai are aer. Sta încordat, cu mâinile pe picioare. Nu îndrăznea să se miște, să respire. Se uita la Irina de parcă ar fi fost singura persoană din tot localul. Mihai îi făcu semn Irinei, care veni spre el în patru labe. În timp ce Mihai îi explica ce și cum, Irina privea spre Gavril. Privirea ei se schimba într-o scală a interesului vădit. Coborî încet de pe micuța scenă ce trona în mijlocul sălii. O scenă pe care se înălțau barele de inox înfierbântate de sânii și sexul fetelor. Irina își desfăcu picioarele punându-se drept în poala lui Gavril, căutându-l între pantaloni. Îl cuprinse o dulce fierbințeală. Mâinile îi stătea anapoda. Ar fi vrut să pună mână pe Irina. Să o acopere, să nu o mai vadă și alții. Sânii ei se lipeau de el. Parcă l-ar fi electrocutat. Mâna ei între picioare lui se plimba într-un dute-vino domol. Îi șoptea la ureche prostioare. Toată încordarea se risipi și o dulce amețeală îl cuprinse. Plecă din brațele lui, lăsându-l prostit. Gavril nu mai știa de el, nici unde e, nici de unde răsărise fătuca asta. Mihai îi întinse un pahar de votcă. Lichidul transparent se prelinse pe gâtlejul uscat. Avea așa o bucurie parcă în stomac. Se simțea bine. Irina îi arunca zâmbete ca niște promisiuni. "Hai, ai răbdare, Gavrile! Irina ne duce la culcușul ei. O să aibă grijă de tine sau tu de ea!". Mihai îl privea pe Gavril, gândindu-se că uite face și el o faptă bună. Merita toți banii să vadă fața lui Gavril nerăbdătoare de parcă ar fi trebuit să plece într-o călătorie. Ca alea în care nu poți dormi toată noaptea, imaginându-ți toate minunățiile care se pot întâmpla. Sta în fotoliul lui, acolo, cuminte, parcă așteptându-și rândul să se bucure de trupul Irinei. Înciudat, când ea arunca priviri bărbaților din sală sau își freca corpul de trupurile masive ale bărbaților asudați. Le curgeau broboanele de sudoare, saliva li se aduna în colțul gurii, plescăiau, iar gulerele cămășilor călcate acasă se îngălbeneau. Pantalonii le făceau genunchi, iar palmele asudate se lipeau de fundurile oferite parcă pe tipsii de argint bărbaților care își doreau toate fetele din sală. Să le posede, să vadă ele cât de bine pot face ei totul. Ca la carte. "Cât mai stăm, Mihăiță tată, că nu mai pot. Fătuca asta!", spuse Gavril, privind-o pierdut. Irina trecu pe lângă el, atingându-i obrazul. Nici nu îi păsa că totul e pe bani. Că grija asta a ei nu are a face cu el, Gavril groparul. Ieșiră în fața striptease-ului, așteptând-o pe Irina. Noaptea era plumburie, pe tavanul ei atârnau stelele ca niște stanioluri șifonate. Răcoarea îl trezi pe Gavril. Mihai privea undeva departe, gândindu-se cât de ușor se aranjează dragostea pentru alții. Iar el!? Făcând dragoste cu Ioana gândindu-se de fapt la Eva. Gata, a hotărât. Îi va spune totul cu riscul de a fi respins. Sentimentele astea explodează în el. Măcar va pune capăt iubitului fără șansă. Irina ieși, purtând un pulover larg, lăbărțat ca o rochie. În picioare, o pereche de saboți de plastic, cu o talpă lată. Tocurile cui ale cizmelor ieșeau dintr-o plasă de plastic. Taxi-ul opri în lângă ei. Mihai intră în mașină în față, lângă șofer, nu înainte de ai șopti lui Gavril să facă ceva, să nu stea ca o mămăligă lângă Irina. Gavril însă sta încordat pe locul lui, cât mai aproape de ușă. Răcoarea îl readuse în starea de crispare. Irina își lăsă capul pe spate. Își scoase pachetul de țigări din plasă, aprinzându-și una. Arunca rotocoalele de fum în tavanul mașinii. Nu spunea nimic. Nu era în timpul ei plătit. Nu fusese plătită să facă conversație. Se gândea la ale ei. Îi aruncă o privire lui Gavril, care se uita pe geamul mașinii, temător să îi arunce vreo privirea damei. Irina nu avea chef să facă nici un gest. Cu un glas neutru, îi spuse taximetristului unde să oprească. În scara blocului, un bec anemic își arunca lumina pe pereții prăfoși. Irina urcă scările urmată de Mihai și de Gavril, îngrozit că ar putea deschide vreun vecin ușa să îl vadă pe el, groparul, cum merge la una din "aia". În mica garsonieră, în singura cameră, trona un pat mare. Haine aruncate într-o devălmășie, mucuri de țigară într-o farfurioară ciobită, pusă la piciorul patului. Covorul de iută era destrămat chiar lângă ușă, așa că Gavril se și împiedică de el, dezechilibrându-se. "Hei, ce faci, vezi că spargi ceva pe acilea!", spuse Irina cu un ton enervat. Gavril înghiți în sec, așezându-se încurcat pe un scaun. Sta pe marginea lui, fără să îndrăznească să stea omenește. Mihai deschise ușa băii. Deasupra căzii, pe o sfoară slăbită, ce sta curbată, stăteau puși la expoziție ciorapi de damă și bichini. Într-un lighean, între zoaie gri, pluteau în derivă câteva haine puse la muiat. Erau de ceva zile, apa era puturoasă. Un iz de închis, de haine murate și jeg pluteau în aer. La câtă băutură avea Mihai la bord își simți stomacul în gât. Ridică capacul crăpat al wc-ului și vărsă cu jet. Ieși. Cunoștea apartamentul. Se duse în mica bucătărioară unde se trânti într-un fotoliu cu arcurile zgomotoase. Ciudat, cum era pus. Drept în fața ferestrei. Se aruncă în el, afundându-se. Vedea prin fereastra cu perdeaua ruptă noaptea neagră. Perdeaua avea o gaura mare cât un pumn de bărbat chiar sus, acolo unde se prinsese de atâtea ori în fierul ferestrei. Prin gaură, zări vârful unei macarale unde clipea ochiul unui bec roșu. Clipea intermitent. Mihai se uita fix la lumina aia. Pleoapele cădeau peste ochii pe care se reflecta roșul nervos al becului. Adormi trezindu-se într-un vis în care se afla chiar pe scările metalice ale macaralei. În fața lui, Eva urca în picioarele goale. Îi arunca din când în când priviri languroase. Mihai îi săruta tălpile murdare de rugina și praful scării. Își spunea parcă în gând versurile alea: "Nu-i așa că dacă ți-aș săruta talpa piciorului ai șchiopăta puțin de teamă să nu îmi strivești sărutul". El gândea asta, însă Eva se uită spre el spunând: "Prostuțule, aș fi vrut să fi scris eu asta". Îi zărea picioarele prin fusta vaporoasă. Îi se zărea sexul, iar fundul ei se arată ca o piersică despicată. Îi prindea glezna din când în când în joacă, iar ea se zbătea, chicotind, urcând câte două scări. Pesemne că de mult nu mai urcase cineva scara aia, era așa de lungă, praful și rugina cădeau, așa peste Mihai, ca și o ploaie. Razele soarelui roșu ce sta să asfințească făcea din praf și rugină o ploaie strălucitoare. Vedea stelele alea mici și pe Eva urcând de parcă era ireală. Când ajunseră sus erau deasupra orașului. Era liniște. Orașul era roșu. Blocurile păreau a lua foc, iar ferestrele păreau niște mici găuri negre sidefate. Eva goală sta întinsă pe tabla ușor încălzită. Îi simți sfârcurile în gură, pielea era sărată și mirosea a femeie. Degetele îi găsi vaginul cald, făcând loc sexului lui. Intră în ea cu o mare bucurie. Sta prins în ea. Un fluture apăru ca din senin. Punându-se pe sânul ei. Toate senzațiile erau așa de reale, încât simți foșnetul slab al aripilor ușor prăfoase. Fluturele se ridică deodată zburând drept în fața lui, enervându-l. Se trezi brusc. Gavril trăgea de el, "Scoală-te, scoală-te.". Vru să înjure, să îl ia de gât pe Gavril, însă în lumina dimineții încă nehotărâtă, fața lui radia, de parcă găsise un răspuns la o întrebare. În cameră, Irina sta în pat, pe burtă, goală, spunându-le "Hai plecați odată!". Îi puse suta de dolari sub scrumiera ciobită. Când se aplecă, ochiul Irinei îl privea întrebător. Îi flutură suta în față, iar ea îi zâmbi, spunându-i ironică "să mai veniți pe la noi!". Se ridică cu greutate din pat, așa goală cum era, venind în urma lor și trântind ușa după ei. Răcoarea dimineții le crispa fețele. Mergeau unul lângă altul cu mâinile îndesate în buzunare. Nu era țipenie de om în lungul străzii. În dimineața aia nehotărâtă ca o femeie, veni întrebarea lui Gavril: "Câte gropi va trebui să sap ca să îți dau banii înapoi?".

Daniela Rațiu