Cătălin Gavriliu

Ențu
(V, 6)

Microsoft Romania
 

6.

În sală, lui Ențu nu-i fu greu să dea cu ochii de Lidia. Avea un catalog impregnat cu mostre de parfumuri care se activau la simpla atingere cu palma, astfel că preocuparea olfactivă o împiedicase multă vreme să-l zărească. Nu era cu gardienele, ci mai rău, cu mătușă-sa Ana, care-l făcuse odată de rîs pe stradă, cînd l-a recunoscut în persoana celui care-i păzea de vis-a vis intrarea în bloc la fiecare vizită a nepoatei. "O iubesc", replicase el ordinului de a o lăsa în pace, că nu-i de nasul lui. " Măi, tu ești ca rîia. Arunc apă clocotită pe tine dacă te mai prind în preajmă!", încheie ea fără nici o urmă de înțelegere în glas. Ențu nu mai reuși decît să bîiguie: "Ce, n-am voie să stau în stradă? E un loc public..."

Ar fi vrut pe amîndouă să le vadă acum inspirînd nu Chanel, ci otravă de șoareci volatilă.

Uneori Lidia nu se putea abține și corecta în șoaptă atît erorile de exprimare în Engleză ale ungurului, cît și traducerea asigurată de profesoara ei de la liceu.

Privirile lor se intersectară în cele din urmă, și amîndoi se întrebară ce semnificație să aibă inflația de întîlniri a acelei zile, după o vacanță în care Lidia aproape că-l uitase. Și pentru că nu-l mai interesa deloc ceea ce auzea, Ențu își puse walk-manul și ascultă o înregistrare mai veche de-a lui Ion, de pe vremea cînd Șchiopu încă îl mai ținea în probe.

Am o nevastă grasă și cam proastă, vorba cîntecului. I-am promis c-o scot la plimbare dacă mai slăbește. Dar n-am lăsat-o să mă usuce de bani cu tot felul de aparate ori medicamente miraculoase, ci am căutat locurile unde se punea de-o grevă a foamei. Am devenit, cum se spune, impresarul Mariței. M-am dus la Asociația Nevăzătorilor și le-am spus celor de-acolo că nevasta mea e dispusă să bată recordul de inaniție pentru cauza lor. I-am suflat puțină sare în ochi, ca să pară de-a casei, apoi am instalat-o în fața comisiei care supraveghea desfășurarea corectă a înfometării. În concertul de burți care chirăiau acolo, a ei era, de departe, solista. Ziceai că înghițise un CD cu guițat de porc, pe care niște forțe oculte i-l activează prin telecomandă. Reprezentanții presei s-au bulucit să-i ia interviuri, dar ea n-a zis nimic din gură, lăsînd doar mațele să vorbească. Reportajele și articolele au ajuns pe masa guvernanților și au produs un asemenea efect, încît au început ăia să-și scoată unii altora ochii, la figurat, în semn de solidaritate cu orbii. Bineînțeles că după aceea și-au luat cu toții, la propriu însă, certificate de handicapați și  s-au procopsit cu scutirile fiscale aferente.

Cătălin Gavriliu