Bianca Marcovici

Microsoft Romania
 

inspirația

niciodata nu mă pregătesc pentru tine
spontan îți redau cum sunt cum
uneori nu vreau să fiu,
capăt forma ta nemăsurată
închid ochii și-ți scriu -
pianul meu sună la unison, clapele
urmăresc literele latine, cele ebraice se sting,
capăt forma ta cînd mă cuprinzi
e normal să-mi repet că inspirația mea
curge din izvorul nostru comun.


harpa

Spune-mi?
Mai găsești o a doua ca mine
care împletește privirea cu muzica
Iar viața cu surâsul, harpa ta
Harpa ta!
Spune-mi
Te recunoști în aburii femeii din mine
Plescăind din dinții mici, ferestrău?
Și când te gândești
m-am risipit atâta timp
în aburii de cafea ai mimozei!
Mă uit pe pielea mea
E încă alergică!


de când o singură toamnă

și eu sunt obosită de zare
și de abur și de falsul lucrurilor
și de lumina prea puternică
și de soarele ăsta
aș dori să tac ca și tine
dar aș muri puțin cum mor răspunsurile
înainte de a le rosti
de ce ai apărut
când noaptea veșnică se va așterne
în mine?

Bianca Marcovici