Paul Vinicius



din volumul Studiu de bărbat,
Editura Muzeul literaturii române 2002

Microsoft Romania
 

o scurtă privire
către lumea ei paralelă

dacă ar fi să îi dăm crezare privirii
auzul ne înșeală:
nu pescărușul țipă
ci femeia strâns lipită de mine -
mâinile ei alb-crispate pe balustrada retezată de valuri
ochii dilatați
în developare
gura larg încleștată împrejurul unui țipăt mut.
nu pescărușul
ci labirintul întunericului ei
scoțând la suprafață
chipul năpădit de alge
al acelui bărbat
care -
doar cu puțin timp înainte
(cu foarte
foarte puțin timp înainte) -
păruse că nu face altceva
decât să își plimbe picioarele prin nisip
în căutarea unor scoici ascuțite.

doar inimile noastre fragile
continuă să își facă meseria
îndeletnicindu-se cu singura muncă onestă
de pe pământ:
    (viață / moarte)     (viață / moarte)
printre marile întunecatele dezastre
dintre văz și auz
dintre sânge și rostirea lui decolorată
dintre lumea palpabilă și mirajul că ar fi
o lume.

Paul Vinicius