Mugur Grosu


Titanic fals (4)

Microsoft Romania
 

Grosu vs. Erofeev

Enciclopediatria sufletului românesc


Misiunea

Mi-au scăpat printre degete. S-au strecurat ca șopârlele. În tot acești ani n-am adunat decât niște crâmpeie de cozi.
Erau mici și umede. Acum s-au uscat și alea.
Așadar, misiunea mea a eșuat lamentabil.
Am păstrat, totuși, fișele de observație, în speranța că se vor însuma singure și vor descâlci, cumva, ecuația.

N-am

Românicu n-are nimic. E lipit.
Nici Românoiu n-are. N-are destul.
Românelu n-are habar.
Româncăul nu are fund.
Româncatul n-are noroc.
Românjitul n-are rușine.
Romândria nu are limite.

Autocunoașterea

- Româncăule!
- Ce vrei?
- Cunoaște-te pe tine însuți!
- Ce, mă?
- Cunoaște-te pe tine însuți!
- Poate-am să o cunosc pe mă-ta!

Româncatul sare în ajutor

- Poate-ai vrut să spui "cunoaște-te pe tine însuși!"

Prejudecata

Românicu n-are prejudecăți.
De altfel, după cum am mai spus, el n-are nimic. E lipit.

Judecata

Lipsa de judecată a Româniosului e mai înspăimântătoare decât judecata de apoi.

Românzul

Mulți au lăsat de-nțeles că ecuația se va rezolva de la sine când îl voi întâlni pe Românz. Mulți dintre cei pe care i-am întâlnit lăsau de-nțeles că propriile lor ecuații vor fi rezolvate la apariția sa. Dar, îndelungatele mele cutreierări prin codrii de var ai locului mă determină să mă îndoiesc de existența sa. Sunt aproape convins că Românzul este un mit. O promisiune politicească. Un logo. Un banc.

Gaura

Alții s-au străduit să mă convingă că Românzul, de fapt, e o gaură, explicând, astfel, dificultatea identificării lui. Atunci ar putea fi oriunde. În stratul de ozon al românilor. În steagul de revoluție. În asfalt. În buget. În covrig. În stomac. În closet. În ureche. În cur. În măsea. În șosetă. În acul din carul cu fân. În capra vecinului. Oriunde, căci totul va fi, mai devreme sau mai târziu, găurit. Iar atunci, ar putea fi chiar gaura din altă gaură.

Mugur Grosu