Iulia Pană



Noaptea scorpion

Microsoft Romania
 

Sărbătoare cu insecte


Femeie despărțitură

Femeia felie sau despărțitură
Cea care locuiește în cerul gurii
o respiri te respiră
în arhitecturi savante te desfășoară
te așază în tehnici tailandeze pe-o scară
din mătase și alte sfori lucitoare
cu gura larg deschisă îți rîde - distruge o neagră
iluzie
dinții albi ascuțiți rămîn în incizie
în pielea
arămită de soarele desenat pe verandă
știe să mîngîie - curge în fiecare picătură
de apă rămasă pe buze însetate
o plasă întinde ocheade și fraze
alarmează lumea blocată în case
se refuză, lovește
iubește în pripă se răzbună ca
ceaiul în ceașca de porțelan
cînd lucește. Se plimbă ca
aerul răspîndit prin țevi și coloane
ceva i se întîmplă -
femeia felie sau despărțitură
viermuiește pe fiecare gură
ce o așteaptă să înflorească

 

Ca un ac de scorpion sfîrșitul venea.

A fost un sfîrșit instantaneu
Cînd dragostea se făcea ruine
Cînd pierdeam plăcerea de a goni
prin nesfîrșite, crunte nopți
Iar unul din ochii mei
Caută tristețea prin valuri de abur
și miros de tămîie
A fost un sfîrșit așteptat.
Lumina se împrăștia prin cărțile așezate, pavăză
lovea cu particule de pace peste
tot ce construisem din cuvinte
Dragostea pretindea viața și moartea
Celălalt ochi mă păzea îmi apropia văzul
de gust și auzul de pipăit
mîna îmi tremura cu grație căpăta
mișcarea dirijorilor de păsări
cu trăsături necunoscute treceam de dincolo
spre n-am habar
Răsucind trupul de la jumătate, luminîndu-mi ochii
din culoarea sîngelui.
Animalul împrăștiat în zeci de insecte cîntătoare
ca-ntr-un marș străbătea arterele tălpilor
urcînd pe fiecare deget - victorii răsplătite cu
fiecare ac înfipt
amețitorul cînt ritma cu rictusul gurii
larg deschise;
urlau prin ea. ruine.
ruine înfloreau sub flori de cactuși treptele
pe care se străduia trupul să-și salveze viața
în palma deschisă pentru ultimul semn
ca un ac de scorpion
Sfîrșitul venea.

Iulia Pană