Dan Iancu

Microsoft Romania
 

taie toamna asta pînă la os
culorile calde roșu și galben puroi mătăsos
întins pînă sub tălpile atîrnate
de trotuarele sparte
lumea înfrigurînd cenușiul griul pustiul
te beau vîrstă incertă
nici om și nici vierme
nici lut și nici vis
un vid în aerul compromis de așteptare
brațele tale amare
coborînd alene
pe perne
pînă la gura de țintuită-n amiaza prea lungă a unui
icnet uitat
eram pe atunci acrobat
la circul de stat
accidentat
și piciorul meu rupt albul osului nepăsătoare-l uitai

din "Noi, O jumătate de zeu"

Dan Iancu