Bianca Marcovici

Microsoft Romania
 

nici eu nu sunt inutilă
mi-am luat o zi să mă simt ca un bărbat
să n-am grijă de nimeni
să nu mă supun, mai bine zis ritualului femenin
numai de a dărui fără a primi
nimic în schimb
să mă simt egoistă ca și tine
în ziua asta coaptă de cireșe, născută fiind
născută fiind la 7 luni
cică mama mea mi-a zis
că ar fi durut-o măseaua de minte
de aia a ajuns să mă nască cu un coșar
ieșit din sobă, negru, culegându-mă de pe podea...
într-o zi dogoritoare de duminică!
nu mi-a zis Narcisa,
nu m-am uitat în apă să-mi văd chipul
să mă îndrăgostesc de mine
nici acum nu am curajul să ma privesc!

 

mi-am închipuit că mă vei uita
rediscursurile în camera galbenă
a visului stacojiu
s-au diminuat, seva s-a poluat
redeschid o nouă pagină
nici prin cap nu-mi trece
să te seduc
să-ți iau alte "carcase de pești"
să te condamn la nesupunere față de propria-ți imagine
când, mai mult
ai devenit irezistibil doar în cuvinte

 

mama mea mă aștepta la geam
să vin s-o văd
să vin s-o ascult

mama mea mă aștepta la geam
îmi cunoștea mașina, alarma, pasul
vorbeam prin semne până ajungeam!

mama mea mă aștepta la geam
ore întregi
privind o stradă
cu circulație infernală

Și în ziua aceea,
nebând și nemâncând
tâmpla îi devenise grea
iar inima-i arse sufletul
privind la strada de lumini!

mama mea mă aștepta atunci
la geam.

Bianca Marcovici