Valentin Iacob



CLOWNUL LUI HRIST
(fragment)
(1)

"Vom muri de prudență."
Alice Voinescu - Jurnal

Microsoft Romania
 


 



BOȚUL NEUTRINIC DE TALENT

Navigant cu monopolul busolei atomice printre alcoolizări, un boț neutrinic de talent și propria-i paranoie fracturată, conservată-n acizi... în acizi și-n oloi - cineva a scris o carte.

Bunăoară, "Pianul kamikaze". Poate-altdat' să se fi numit "Buleiacob" (remake pata-svejkian de prin Ceske-Budejovice, remake-ul cu metrica ogârjită după rețete dietetice Murphy); lung tratat de istoria submanejului în dublă cheie și dublă distilare; prin Bucureștiul-Bahlui cu Parisul pe mâna dreaptă și-o franceză băltind regardată în piscina hotelului "Lido".

Iară el, Iacob, individul, se teme și nu se teme de întreruperi! Că el îi maestrul, fantoma de glutetimid... boirea cu Hiperboreea... Borâtă-te salutant!

El, yenul și Ioanul fără-de-sine devirtualizant, cu gura daurită, porțelanată; el - exfoliantul, tot el - cheile Dâmbovicioarei de la niște porți scâlciate, ruginite... porți dulci, apă dulce, coproculturnică - supte șpriț în eufonii sacadate, narcisiac-negatoare...

Individul, un boy al culturii înhămat pe bani proști la o ricșă sisifică. Ricșa de care cine treabă are a propriei lui rafinări dinspre liceu spre muzeu. Ricșa cu gabarit depășit, și care cere palme. Că individul e-o pletoră de indigestii emfatic împăiate care trezesc și răspăr și-o milă agresivă... șah orb... blitzkrieg cu lumina tăiată.

Individul, saltimbancul-irodiadă fuzzy-lizibilă, practicând exact boema cerută, boema menu a zilei; a cu cerneala prost uscată pe-un buletin de metropolă, de din metropola ierbicidelor.

Individul bonom și moloh de-acadele mânjite la Drăgaice cu muște și cu scrumbii...

*

Și de ce Iacob? De ce nu, Levănțică? Levănțică ăl de nu-i negru. E sergent de creație colea, mai jos. Levănțică, Negrul care scrie... Levănțică, de-și soarbe liniștit porția de scriitor pe bon și bovelniță, în reduta Plevna-de-sihăstrie suflată-n foliculină... Levănțică, suflându-și pasul și nasul acreditate zgomotos, în bibliatecu... nasul lui cel din caravanserai reales...

Morții mă-tii de sparanghel vândut la preț și etichetă de cultură și piscină cu blugi și benzină... pe la cozi de nebuni cu planete și ochi arși de plete și de derâdere!

Și-apoi plângi, mercenarule de catharsis pe intromisiune plângi, harule deșurubat c-o șampanie și c-un sos de legumă, plângi!

Tu, individul - Scarmouche-ul și Levantul bistabil al gloriei și-al palmelor luate prin cezariană.

El, individul, fix masca ideală a energiilor intelectualiste ale celor mulți și nefutuți și ale dragelor de nefutute!

Pe când dumneavoastră și hârtiei, vă cer scuze că v-am îngriit pentru el, rog citiți, regulați mai departe...