Mugur Grosu


Titanic fals (5)

Microsoft Romania
 

Grosu vs. Erofeev

Enciclopediatria sufletului românesc / 2


Conducătorul

Troleul valsa prin gropi iar când frâna brusc, pasagerii înjurau pe-nfundate. Apăru o biserică și toți au făcut, iute, semnul crucii. Aveam mâinile ocupate, așa că am schițat niște genuflexiuni.
- Ce țară e asta? m-am trezit întrebându-mă și imediat un tip negricios se băgă în vorbă:
- Sunteți pentru prima oară aici?
- Nu cred în reîncarnare, am răspuns evaziv.
Mai târziu am fost încercat de un oarecare regret. Dacă tocmai el, negriciosul, s-ar fi dovedit că-i Românzul?
Verdele se schimbă brusc în roșu iar troleul scrâșni, prăvălindu-ne peste cabina șoferului. Negriciosul încercase să se-agațe de aer și-mi sfâșie cămașa. În loc de scuze, se-ntoare spre cel care ne conducea:
- Să mi-o sugi!
- Ba să ți-o sugă pământul! lătră conducătorul.
Ne-am potolit ca prin farmec și ne-am lăsat călăuziți mai departe prin pădurea de semafoare.
Nu crâcni nimeni când trecu de câteva stații fără să oprească. Privind prin geamuri la gloata lăsată în ploaie, cei din jur începură să-l venereze în taină pe cel care ne conducea arca. Îți mulțumim, Noe, că ne-ai ales pe noi. Că n-ai ales altă capră, că n-ai luat alt babuin. Că ne-ai scăpat de potop. Chestii de-astea.
- Ce te-mpingi, dobitocule?
-
Vreau să cobor.
-
Măcar de-ai coborî vreo trei metri, cum ți-a urat Nea șofer...
Ca prin farmec, verdele din pădure se schimbă iar în roșu, troleul scrâșni, prăvălindu-ne iar în față. De sub noi, negriciosul scâncea, curajos.
- Lăsați-mă să cobor.
O băbuță-l împungea cu bastonul în ochi:
- Coboară, drace, nu cobori? Arătare ce ești. Hai, coboară!
Nea Noe deschisese ușa din față:
- Dispari, animalule.
Nu se mai mișca, horcăia. L-au rostogolit cu picioarele până afară. Ca prin farmec, roșul se făcu, subit, verde. Conducătorul văzu primul semnul, porni și trecu peste cel de care ne lepădasem.
Fulgerată de revelație, băbuța bătu câteva mătănii, spunând că se va-ntoarce să aprindă o lumânare acolo.
Ceilalți, însă, hotărâră că o lumânare era prea puțin. Trebuia ceva mai măreț. Ceva neasemuit. Să se ridice un semafor uriaș, cât o catedrală.

Catedrala Romântuirii

Prinde orbul, scoate-i ochii. Te iubesc, patrie, simt că înnebunesc fără tine. Hai să facem sex!
Și ea mă iubește, e-n limbă după mine. Arde în flăcările dragostei.
Să facem o droaie de copii împreună și să eliminăm cariile. Să salvăm lumea de ele.
Unde umbli, baborniță? Țara arde și baba se piaptănă! Vezi că te caută moartea pe-acasă.
Huooo, handicapatule.
Să promovăm tinerii. Să le rezervăm locuri. Să punem plăcuțe pentru ei în trolee. Gândiți-vă că, de fapt, rezervăm însuși viitorul țării.
Care, dom'le, ăla? Era un țigan împuțit. Un handicapat. Un cordit în cur. I-a mai lăsați-mă-n pace.
Ce-a fost a fost.

Mugur Grosu