Dan Iancu

 


Noaptea scorpion
- Iulia Pană, Editura Du Style, 2003

Microsoft Romania
 

Evident că atunci cînd se vorbește de scorpioni mă simt flatat, dar nu despre acest sentiment de mîndrie vreau să scriu acum, ci despre cartea Iuliei de o lirică aspră pe alocuri, uneori amară, care nu te lasă din mînă. N-am înțeles niciodată de ce dacă o femeie scrie poezie, una adevărată, domeniu în care competițiile nu au sens, trebuie să amintim că nu e vorba de o lirică feminină ca și cum oamenii grași scriu într-un fel sau biografia n-ar avea sens sau... Fiecare scrie cum poate și singurul lucru important este dacă scriitura reprezintă ceva demn de luat în seamă.

Iulia Pană - Noaptea scorpionIulia Pană scrie poezie. Esențial și vital în același timp. Nu simple descrieri concomitente, nu resturi de biografie înzorzonate cu străluciri alene din evantaie fluturate cu complezență. Scrie pur și simplu, iar cei care încă nu au citit-o au pierdut ceva important. De la fastoasa alcătuire a zilei unui scorpion, pînă la disecția amară a unei iubiri "caniculare", lumea ei trăiește, parte făcîndu-se din mersul pe stradă sau imprecațiile unei zile de reportaj. Iulia are vocația apocalipsei continue, a acelei nevoi de a extirpa realul de complezență. Nu multora le e dat a scrie imnuri sau a avea o așa de densă și tăioasă viziune asupra curgerii zilelor. Nu multora li se poate întîmpla oarece

Iulia Pană - Noaptea scorpion


într-un spațiu decretat a fi normal, ori cînd ai posibilitatea de a palpa dragostea și moartea în fiecare amănunt ce explodează-n metafore ultimative înseamnă că faci parte din lumea aceea pe muchie de cuțit a poeziei.

Nu am scris aceste lucruri pentru cineva care n-a citit volumul, ci pentru mine ca să-mi explic de ce mi-au plăcut poemele, cumva aproape de mine acum în perioada discursurilor. Aș fi dat citate, dar tot aici veți citi și poate veți rezona la fel ca mine într-un registru grav, fără a fi exaltat, incantatoriu, fără a fi desuet, tăios ca o acceptare a ființei în care suntem.

Dan Iancu