Iulia Popovici



Semnal Sorin Matei

Microsoft Romania
 

Sorin Adam Matei, Boierii minții. Intelectualii români între grupurile de prestigiu și piața liberă a ideilor

Editura Compania, București

Sorin Adam Matei, Boierii mințiiCartea de la Compania a lui Sorin Matei e probabil cea mai dezbătută, contestată, lăudată și, în primul rînd, citită apariție pe hîrtie a primăverii și verii 2004. Asta, cu toate că Boierii minții are mult mai puțin din verva polemică, unanim distribuită spațiului cultural public (de la grupul de la Păltiniș și Patapievici la optzeciști și I.B. Lefter), din anterioara Retori, simulacre, imposturi, scoasă tot la Compania de Ciprian Șiulea.

Nota distinctă a lui Matei e, cumva, un anume spirit al aplicării consecvente în demonstrație, cartea are un fir roșu pe care-l urmărește sinuos, dar, cum ar spune americanii, "compelling". Atît de convingător, încît dacă nu ești atent punctele slabe scapă foarte ușor. De fapt, e probabil un singur astfel de punct slab, pe care autorul încearcă subtil să-l nege, și anume abdicarea, pe alocuri, de la principiul relativismului istoric, relativism care presupune abordarea fiecărei perioade și zone în limitele ei culturale (nu-i o vină pentru ei faptul că grecii credeau Pămîntul plat). Numai că Sorin Matei, vorbind despre originea profundă a grupurilor de prestigiu, chiar le face o vină pașoptiștilor pentru limitele istorice ale liberalismului lor, insuficient individualist, naționalist, elitist, cultivînd figura eroului (civilizator) (dar ar fi putut fi ei altfel?). Și de-acolo de fapt, crede Matei, își trage izvoarele divizarea culturală - aleși înzestrați cu știința lumii versus plebea manipulabilă - care ține pe loc, de mult timp, spațiul intelectual românesc.

Chestiunea cu pașoptiștii e însă un amănunt, nu foarte semnificativ comparativ cu miza cărții. Cred că eseul central, Secretul sănătății sociale, care pune față-n față schema tradițional-premodernă a grupului de influență și mobilitatea schimbului cultural de pe "piața liberă", e unul din cele mai bune capitole ale istoriei intelectuale contemporane. Nu e o răfuială personală cu nimeni și nu e un atac asupra nimănui. E doar o speculație aplicată despre tarele unei culturi care de 100 de ani nu se mișcă.

P.S. Poate că n-aș fi citit Boierii minții decît după ce spiritele înfierbîntate ale culturii românești se vor fi calmat. L-am ascultat însă într-o după-amiază pe G. Liiceanu, la radio, povestind, anecdotic, cum Sorin Matei era privit de colegii lui de la Brașov drept "prostuțul" grupului, și-am devenit dintr-o dată ultragiat curioasă. Dacă istorioara e adevărată, Boierii minții nu-i un sfîrșit deloc rău pentru un "prostuț".

 

Iulia Popovici