LA BUTONIERE, ÎNGERII...
Împotriva apei brațele se zbat ca niște steaguri de hârtie, un somn curat învelește această chinuitoare simfonie, de la butoniere, îngerii își desfac garoafele de sinucigași de bon ton...
Sigur, poate vom mai trăi până la praznicul de mâine, gurile noastre poate-or atinge călcâiele de rumeguș ale tăcutului semizeu, nemăsurați, stafii ale viselor noastre, ironii placate cu biciul împotriva apei, împotriva apei, steaguri de hârtie fluturând în mâini de copil...
|
|