Paul Vinicius



din volumul Studiu de bărbat,
Editura Muzeul literaturii române 2002

Microsoft Romania
 

deși sunt singur și trist -
desigur
sunt cu mult mai singur
și cu mult mai trist
decât orăcăitul broaștei
zgândărită de toamnă.

marile descoperiri geografice
ale degetelor mele

iar se face două-trei-patru din noapte
(somn fără chip)
când iată
apare
și bufonul alteței sale regale
deșteptul soarelui meu negru -
tristețea - care:
kranț-kranț!
îmi hăpăie el câteva bucăți din inima deja uscată
numai întrebându-mă despre tine -
despre pielea ta foșnitoare
(precum o hartă a marilor descoperiri geografice ale degetelor mele)
despre harfa roșcată a părului tău
(care face vântul să cânte și aerul nopții să ardă)
despre absurdul buzelor tale
(care nu sunt decât pseudonimul săruturilor mele)
despre picioarele picioarelor tale
care
te-au târât împotriva împotrivelor tale
de a rămâne
(puțină
dar fărâmă
dumnezeu)
lângă malurile sângelui meu
despre somnul tău criminal
și departe
(deși la nici un pas
de arcul voltaic al gândurilor mele
care sudează și sudează
geometria trupurilor tale) -
iar vine el
(deșteptul satului)
să se dea mare cu tristețea mea
(altețea mea regală)
ca și cum numai el ar mai lipsi din acest dezolant peisaj:
48 de țigări
o sticlă
trei brichete
un plic netimbrat
în odaia vraiște a absenței tale
în odaia subînchiriată mie de uitarea ta
strașnic pusă pe digerat
kranț-kranț! -
aud
(invariabil)
dinspre tundra tandră
a tăcerii tale.

Paul Vinicius