Cătălin Gavriliu

Ențu
(VI, 3)

Microsoft Romania
 

3.

Nu-și putea permite să mențină vie relația cu prietenul ei din Canada altfel decît prin intermediul acestor programe fără licență. Dacă n-ar fi știut că Andrew făcea zilnic o navetă de mii de kilometri ca să muncească în locul cel mai bine plătit, poate că proza ei multimedia ar fi fost mai puțin rudimentară.

Ion aflase de existența iubitului ei secret atunci cînd o învățase cum se folosește e-mail-ul. Și-a notat adresa primei expedieri și, concomitent, și-a scos-o de la inimă pe fata patronului. Cînd apăru și Ențu în clubul respinșilor, îi oferi bucuros cheia de la căsuța poștală a celui ales de domniță. Nu fu însă atît de puternic încît să-i deconspire modul în care a reușit el să treacă de șoc, deși i-ar fi trebuit doar cîteva cuvinte: Puștiule, alege-ți, ca mine, o gagică urîtă, proastă și grasă, pe care s-o cheme Marița ori Safta și care să vadă în tine un Dumnezeu. Iubirea curată pe care o vrei între tine și Lidia nu e posibilă decît dacă tu ești homosexual iar ea lesbiancă.

Ențu avea un amic, Albu, care izbuti să intre în cutia poștală a lui Andrew și să-i citească toate mesajele pe care Lidia i le porționase cu grijă pentru seara cînd el vine frînt de la muncă și se gîndește la ea dar nu atît de intens încît să poată citi mult și complicat. Textul era însoțit de imagini care o arătau cum îl scrie și de un wave în care i-l citea bilingv.

Nici măcar acea mîncare mestecată nu apuca s-o mănînce, într-atît de epuizantă părea să-i fie slujba.

Cu un mic efort, liceenii reușiră să intre și în computerul lui Andrew, dar nu găsiră interesant decît un fișier cu fraze tip pentru scrisorile de dragoste. Numele Lidiei era între ale multor altor destinatare din lumea întreagă.

"Vrei să-i bag mortul în casă?", îl întrebă hakerul, gata să detoneze bomba cu viruși în garsoniera virtuală a canadianului.

"Nu, dă-l dracului. Hai și la ea acasă", răspunse Ențu, înfierbîntat ca în fața unei stripteuze.

Computerul Lidiei fu și el spart, dar cu mai multă greutate, combinația norocoasă de nume, zodii și date de naștere - în posesia cărora Ențu intrase în decursul atîtor ani de filaj - lăsîndu-se mult așteptată. Ențu avu impresia că se află cu adevărat în camera ei, c-o vede dormind, o aude respirînd, că-i răsfoiește prin caiete și i se joacă cu păpușile. Cînd i-a descoperit fișierele mp3 a exclamat ca în fața celei mai bogate discoteci văzute în viața lui. Lidia avea aproape tot ce se crease mai bun în muzica mondială, în vreme ce el încă se mai ruga de unul și de altul să-l împrumute cu vreo casetă la modă. Nu se abținu și ascultă o melodie la întîmplare, în timp ce își continua cotrobăiala. Dădu și peste o fotografie de-a ei, făcută la aparatul digital cu care îl amenința mereu. Se simțea atît de bine la ea în computer încît nu știa cum să-l facă pe Albu să mai întîrzie plecarea. Dar acesta se plictisise. N-a găsit nici o poză porno, mutra gazdei nu-i plăcea, dar cel mai tare îl stresa rugămintea lui Ențu de a-i cruța hardul tipei.

Cînd văzu că nu se regăsește în jurnalul ei nici măcar la și alții, Ențu avu o tresărire de orgoliu și îl lăsă pe haker să-i ungă clanța cu excremente, scrisoarea cea mai recentă către Andrew începînd astfel cu "Bine ați venit în universul SIDA!"

"Ce-i asta?", îl întrebă, și-atunci află despre ultima distracție a tinerilor din Bulgaria: după ce constată că au făcut rost fără voia lor de HIV, îl dau și altora, înțepînd discret necunoscuții din discoteci ori tramvaie, cărora le strecoară în buzunar respectivul welcome.

Își copie pe o dischetă fotografia ei precum și rezumatul romanului "Valsul de adio" de Milan Kundera, extras la întîmplare dintr-un dosar numit "Literatură universală". Avea să-și lipească de retină noile fetișuri la "Rozena", cu ora, deoarece n-avea calculator acasă.

Dar cînd i-a cerut lui Albu să-i procure HIV, a sărit ăla ca ars: "Bă, tu ești dement, să mor eu. Vrei să mă bagi la belea!" Abia după ce-i jură că glumise obținu promisiunea unei seringi originale care să mai aibă urme de sînge și heroină, la un eventual control.

S-o bage în sperieți, asta da, acceptă și i se pare chiar amuzant.


Cătălin Gavriliu