Radu Andrei Hora

Horă la Londra

Piesă în două acte

Microsoft Romania
 


  

Actul 1 - Tabloul 4


Intră însoțită de Johnny Rodjinski, pianistul. Are o figură boemă, e înalt, ciolănos, cu părul cânepiu strâns în coadă la spate, ochi ușor bulbucați, spălăciți, trăsături grosolane, oarecum senzuale, în orice caz pronunțat masculine, figură ușor cabalină. Poartă o geacă de piele, blugi uzați mulați pe picioarele slăbănoage. Destul de sigur pe el, are totuși momente de slăbiciune, chiar teamă, atunci când vine vorba de acțiune, forță brută, impunere fizică.

CONSTANCE: Ai întârziat.

JOHNNY (accent slav pronunțat): Bună, Constantina.

CONSTANCE: Ai adus?

JOHNNY: Ce? Da, sigur.

CONSTANCE: Dă-l încoace.

JOHNNY (scoate din buzunar un pistol și i-l întinde cu două degete): Știi că eu nu am fost de acord.

CONSTANCE (îl înșfacă): Știu.

JOHNNY: Eu sunt un artist, Tina. Știu să cânt la pian. (observă camera) Uite un pian! (face reflex un pas într-acolo)

CONSTANCE: Ivan!

JOHNNY (este deja lângă pian): Pot face multe pentru tine, draga mea. Vreau să te ocrotesc. (ridică capacul și atinge o clapă)

CONSTANCE: Șșșt!

JOHNNY: Ce? (o privește lung, insistent)

CONSTANCE (după o pauză): Mai bine vorbeam cu Larionov.

JOHNNY: Rachetul Larionov? (vine sprea ea) Banditul ăla? Ești nebună!

CONSTANCE: Tocmai că e bandit. Tu, Ivan, se pare că încă nu te-ai trezit. Ce crezi că facem noi aici? Ne jucăm? Ce crezi că s-ar întâmpla dacă, Doamne ferește, ne vor prinde? Îți dai seama ce avem de făcut și la ce riscuri ne expunem?

JOHNNY: Vreau să fiu cu tine, Constantina, în toate împrejurările vieții.

CONSTANCE: Prostii!

JOHNNY: Nu puteam să te las cu individul ăla. Sigur ați fi ajuns și la altceva.

CONSTANCE: Nu îmi pasă, Ivan, ți-am spus de la început.

JOHNNY: Dar mie îmi pasă, Constantina.

CONSTANCE: Nu îmi pasă de tine, de el, de voi. Nu fac asta decât pentru copil și atât. Cine o fi să fie, ăla e cel mai bun.

JOHNNY: Atunci ai făcut o afacere proastă cu mine. Trebuia să îl iei pe Larionov.

CONSTANCE: Am încredere în tine.

JOHNNY (se luminează, îi ia mâna): Te iubesc, Tinocika.

CONSTANCE: Îhm... (își trage mâna) Avem treabă.

JOHNNY: Aprigă ești! (oftează) Bine, treabă să fie.

Sună din nou la intrare, foarte discret.

CONSTANCE: Ce-i asta? (el ridică din umeri; se aude cheia în broască) Dumnezeule! Ei sunt! S-au întors!

JOHNNY: Liniștește-te! Ei nu știu pentru ce suntem noi aici.

CONSTANCE: Da, da...

(continuarea în numărul următor)

 

Actul Întâi, Scena 1
Actul Întâi, Scena 2
Actul Întâi, Scena 3