Liana Mânzat


Microsoft Romania
 

lumina discretă a apusului cu faleză

curioasă
observam vagabonzii
cu capetele pierdute în burta atârnată a cerului

agățate la piept
își purtau prețioasele toate iubiri
de oameni și lucruri
în primul rând se găseau iubirile noi-născute
în rândul doi
iubirile vechi și iubirile moarte

păcat de acel moment și peisaj de glorie
pe banca mea
mă simțeam foarte singură
nu știu de ce mi se făcuse milă de acei vagabonzi
și mi se făcuse frig
la vederea ochilor lor albaștri
cerești
plini și ei de iubiri
(nenăscute
de oameni și lucruri)



IULIANEI

ne pierduserăm în noaptea aparent docilă
pe străzile din cealaltă parte a orașului

acolo ca aici
fiecare respiră singur
doar pentru el
și păsări negre prădează culcușurile

la un moment dat într-o intersecție
situația devenise nesigură
ni se făcuse frică
și în așteptarea întâmplării unei minuni
intraserăm în vorbă cu străini

încercând mai târziu cu tot dinadinsul
să rămânem treji
am construit din mâini un paraclis
fredonând în surdină
un șlagăr mai vechi - "explică-mi
iubirea"

 

Liana Mânzat