Mugur Grosu


Titanic fals (2)

Microsoft Romania
 

1. Grosu vs cineva

Victima dragostei (folclor urban)

La ușa unui om bate cineva. Omul deschide, se uită în jur, nimic. Când să închidă ușa, vede pe covor un melc. Ridică din umeri, închide ușa, face câțiva pași și aude iar ciocănituri. Deschide, aceeași figură cu melcul pe covoraș. Omul se apleacă, apucă melcul, intră în casă, se duce la fereastră, o deschide și-l aruncă pe melc afară. După 15 ani, la aceeași adresă. Ciocănituri la ușă. Omul deschide, se uită în jur... Neee. Cum poți să spui așa o poveste ca asta. Repezit. Brutal. Ca un mijloc de transport în comun: câte stații mai sunt? C-am întârziat la poantă. Un povestitor iscusit fuge de poantă ca omul normal de serviciu. Totul e să o lălăi, să te plimbi pe alei, ca și cum ar fi duminică și n-ai o direcție precisă, nu-i nici o grabă, n-ai nici o obligație. Te mai uiți la copaci, te mai miri că n-a plouat, chestii de-astea. O poveste izbutită, cu un discret iz telenovelistic, ar putea suna cam așa:
      Apartamentul lui Alejandro. El stă în pat, învelit cu o pătură cadrilată. Mirabel stă pe marginea patului și îi spune: "până și cele mai moderne femei visează să se îndrăgostească". Alejandro îi apucă fruntea în palme și o privește adânc în ochi: "ce-i cu tine, Mirabel, ești obosită." Mirabel își scutură capul demn: "sunt lucruri pe care un om ca tine, cu poziția lui socială înaltă și care totuși se învelește cu pătura asta cadrilată, nu poate să le înțeleagă". Alejandro își retrage palmele, o privește în ochi, vrea să-i răspundă dar se răzgândește. Ia o telecomandă și apasă pe un buton: lumina din cameră se stinge iar două lumânări se aprind instantaneu. Alejandro mai apasă pe un buton și o chestie din tavan pulverizează în aer parfum de trandafiri. Mai apasă pe un buton și un disc începe să se învârtă la patefon, răspândind în văzduh melodia "O mio bambino caro". Sub flacăra lumânărilor, Mirabel oftează, sedusă. Umerii i se fac moi, capul îi alunecă, supus, spre pieptul lui Alejandro. Chiar când Alejandro desface brațele să prindă prada, la ușă se-aude o ciocănitură puternică. Mirabel deschide ochii, mirată. Alejandro își retrage brațele-n teacă, ia telecomanda și apasă pe un buton. Un monitor se aprinde-ntr-un colț și afișează imaginea culeasă de-o videocameră din fața ușii. Nu e nimeni în cadru. Alejandro încearcă să-și ascundă nervozitatea și dă muzica nițel mai tare. Mirabel și-a revenit din picaj: se uită la ceas și spune: "mâine la 9 trebuie să fiu la deschiderea magazinului Imana, o să țin un discurs, nu mi-ar sta bine cu cearcăne." La ușă se-aude iar o ciocănitură iar Alejandro, simțind că pierde teren, dă muzica mai tare. Mirabel, însă, e deja în picioare. Alejandro iese de sub pătura cadrilată și, mimând indiferența, o conduce la ușă. Mirabel face un pas afară apoi se întoarce subit și îl sărută pe Alejandro pe gură. Sub tocul ei se aude un trosnet mic. Mirabel dispare în noapte. Alejadro, vrăjit, se sprijină de tocul ușii, ascultând cum se stinge zgomotul tocurilor. Apoi observă, pe preșul de la intrare, un melc strivit. Se miră, apoi ridică din umeri, ia preșul, se duce la fereastră și scutură resturile de cochilie.
      Cam asta e. Bine, o să spuneți că varianta asta nu are poantă. Păi n-are poantă pentru că mi-am luat o măsură de protecție pentru cei care au sărit direct la final. Și care, firește, au pierdut, cu ocazia asta, o devastatoare poveste de dragoste.

Mugur Grosu