Iana Maravis


Microsoft Romania
 

Patmos

Pe promontorii
temple albe puse la uscat
rădăcini amănunțite
șerpuirea unei scări lângă mare
ape tinere
copile născătoare de uscat
orient al scufundaților
și pașii mei
coboară prin ninsorile în trepte
cântec al scufundaților
locuiește-mă

Noi, hrana

Să mă aștepți cu ochii
cu mâinile și vorba pregătite
cum ar ține un dresor în arenă
biciul temut.
Sunt bestia!
gratiile îmi stau departe
dar mi se termină cușca acolo
unde începe lumea
iar dacă uiți de foamea mea
îmi ești de-ajuns!

Dar nefăcut

Ce bine că primesc daruri copiii.
Și mie mi-au adus destule
dar n-a fost nimeni să prevadă
că vor lipsi vreo două :
iubitul meu și-o moarte mică
lângă el.
S-acopăr lipsa
le-aș primi
chiar azi pe amândouă -
din străini.

 

Iana Maravis