Dan Iancu

Microsoft Romania
 

de cînd o singură toamnă se-ntinde
peste nisipul vînăt al plajelor
pașii noștri de urme s-or plînge
ochiul meu căuta-va-n uruitul măcinător
al valurilor
o poveste despre liniște

nu chiar nisipul furișîndu-se-n cutele pielii
odată cu lumina sau mirosul greu de iarbă crescută aproape
de-o apă sărată
cum vei deschide o ușă fără să temi
mișcarea nelimpede a aerului plin de mirosul de drum
ce-ar dori ca să tacă
întrebările despre cum se taie pietrele de majjong
în carnea rece-a-ndepărtării
sau jocul cu amieze de sticlă
în care n-ai de spus decît întinderea mîinii
plină cu fructe de-acolo spre tine

ți-am spus că-s obosit de zare

Dan Iancu