Bianca Marcovici

 


dacă

dacă ai ține la mine
cum eu înmuguresc așteptându-ți fructul
legănat de vânt
dacă tu ai înțelege
nevirtualul din păstrarea cuvântului
dacă migala sulfetească
ți-ar scoate ochii minții
să mă rogi să fiu
să mă rogi să te mângâi
să mă cuvânți înaintea atingerii
dacă.

 

rediscurs

la noapte voi scrie invers
ebraica va fi în viața de apoi
s-a născut atunci acum am uitat-o
doar libelule și căruțe cu nuci
doar sforăitul câinelui aflat pe fotoliu
la noapte voi visa invers voi scrie cursiv
negândindu-mă la absența ta pe 29 februarie
ultima dată, ultimul legamânt
și cât te-aș fi iubit?
până la moarte.
făcând din tine scâncet de copil
și rugăminți de dragoste
făcând din tine abisul gândului albastru-
la noapte n-am să te visez
primăvara va veni din ghiocelul neoferit!
Știu, tu te distrezi printre negresele opace!

 

Rediscurs

 

Te iubești prea mult încât toate iubitele tale trebuie să fie mute
Plutind în mireasma alcolurilor spre care ți se îndreaptă mâinile
Uneori prefăcute
Doar tempoul îți lipsește și femeia întreagă din tine
Văzută în mine
Doar nesatisfacția din mocirlele sufletului
se simte-n volutele abcesului descărcat la gunoiul risipei
Dar oricând poți schimba foaia coapselor rănite
Îți sta în puterile închipuite
Solzi de pește solzi de sirenă

Bianca Marcovici