Radu Tudor Ciornei

 

Povestiri din casa ceasului III

Amintirile unui ornic


Există orele ceasului viu
ordonate, cochete
mereu egale cu șasezecideminute
zâmbind sigure pe bateria cu litiu
Așa cum există orele ceasului mort
prizoniere în corăbii
uitate prin poduri
redate virginității de păianjeni.

Există ore condamnate
încremenite cu un rictus mirat
de lava pompeianului
-Moi non plus !
(unele spre crematoriu
mai murmură: doar ați promis...)

Există orele regăsite:
orele bunicii cu miros de lavandă
orele ceaiului cu esență de rom
orele păstrăvului și a privighetorilor
dar acestea sunt în tranzit
spre lumea poveștilor.

Există orele fizicii
egale cu spațiul supraviteză
de aici fiind însă exclusă
(din oficiu)
distanța dintre două nume
ale căror ore
te privesc din spatele gardului
cu dreapta dau minutarul înapoi
iar cu stânga salută infirmierele
și întreabă resemnate:
Tu cine ești ?
Tu cine ești ?
...

 

Radu Tudor Ciornei