Cătălin Gavriliu

Ențu
(V, 2)

 


2.

Lena îl aștepta pe Ențu la ora patru, în sala de teatru a Școlii populare de artă. Venea din Ungaria un expert în planificarea financiară personală, diamant încărcat de cărți și casete audio în care își destăinuia secretul reușitei lui în afacere. Lena însăși era înarmată cu un reportofon, pentru a nu scăpa nimic din ceea ce ar putea-o scoate din cronicizata datorie la întreținere. Ar fi vrut ca Ențu să-i explice anumiți termeni economici, dar și să caște ochii la modul în care se fac banii. În curînd va termina liceul, iar mama n-avea nici un chef să-l mai țină pe banii ei. Bătuse șaua atunci cînd închiriase camera lui basarabencelor, dar mînzul nu pricepuse nimic. Student, student, dar taxele să și le plătească singur. Rețeaua de distribuție în care încerca să-l inițieze i se părea a fi cea mai onorabilă cale de a intra cu adevărat în viață.

În sală își dăduseră întîlnire toți cei futurofobi, amenințați de restructurările de personal din industria textilelor. Li s-a promis chiar și pensie. Asta era ceea ce o interesa de fapt pe Lena. Să obțină procentul minim care să-i permită acea sută de dolari pe lună. Conștiința ei nu era tulburată de nici un fel de conflict de interese între afacerea nouă și munca de învățătoare. În vreme ce continua scădere a populației școlară îi determinase pensionarea anticipată, cremele și pasta de dinți erau produse cu o cerere inelastică, se adresau unor nevoi permanente. Cu Ențu, nu-i trebuia salariați ori asociați. Înțelegea și ea ce-s alea costuri scăzute ori să vinzi produse originale, care nu se găsesc la măsuțe, dar sub nici un chip nu-și putea imagina un plan de marketing. Ajunsese să folosească drept atu faptul că produsele ei erau bio-degradabile, iar filozofia lui "Ajută pe alții și vei fi și tu ajutat" cîștigase în ea o fanatică, dovadă stînd solicitudinea față de Ențu.

"Accesibilă oricui, e o afacere cu bani lichizi, profitabilă, care îți menține tonusul intelectual... Dacă intri în afacere, trebuie să-ți faci temele!", atâta reținu Lena, înciudată că fiul ei pierduse acest început, neimprimat din nebăgare de seamă.

Cătălin Gavriliu